Poetul Octavian Gaoga

GOGA, OCTAVIAN

            Octavian Goga s-a născut, se pare între 20 martie-1 aprilie 1881 la Răşinari, judeţul Sibiu şi a murit pe 6 mai 1938 la Ciucea, judeţul Cluj.

            Poet.

            Tatăl, Iosif Goga, preot, colabora cu diverse articole la Telegraful român; mama Aurelia (născută Bratu), pubica, prin anii 1880, versuri în revistele transilvănene, mare admiratoare a lui Eminescu şi Alecsandri.

            Primele cinci clase la Răşinari (1886-1890); la 9 ani pleacă la Liceul unguresc din Sibiu; desprinderea de sat şi de familie va prilejui mai târziu ecouri amare în poezie;

            Frecventează Biblioteca «Astra» şi încearcă să colaboreze la Convorbiri literare.

            În clasa a VIII-a părăseşte Sibiul împreună cu Ion Lupaş şi se înscrie la Liceul românesc din Braşov, unde era director Virgil Oniţiu.

            Citeşte poezii patriotice şi protestatare în şedinţele «Societăţii de lectură» a şcolii;

            Debutează în Tribuna (1897); publică în Tribuna literară şi Familia poezii semnate Octavian, Tavi şi Sfinx.

            Influenţa lui Eminescu este vizibilă, însă Goga ştie să-l continue «cu materie nouă» (G. Călinescu).

            Alte modele: Coşbuc, Vlahuţă, Heliade, Bolliac, vor fi curând depăşite.

            Se înscrie la Universitatea din Budapesta.

            Citeşte literatură străină: Schopenhauer, Nietzsche, Dostoievski, J.J.Rousseau

            În primul număr din Luceafărul publică poezia Rapsodie, semnată Othmar;

            Alte pseudonime: Nic. Otavă, Agog, Stix, Ion Codru, Ion Bratu, Sylex.

            Obţine la Universitatea din Budapesta un «Absolutorium» (Facultatea de Filosofie, 1904), pleacă în acelaşi an la Berlin, pentru continuarea studiilor;

            Din 1905 face parte din Comitetul de conducere al Luceafărului;

            I se acordă premiul Herescu-Năsturel al Academiei Române, pentru volumul Poezii (1905).

            Din 1907 redactor la revista Ţara noastră; se retrage din conducerea Luceafărul (1909).

            În 1916, pleacă, împreună cu fratele său Eugen pe frontul din Dobrogea; este mobilizat la biroul de propagandă pentru armată.

            Ministru al Instrucţiunii şi Cultelor, Ministru de Stat şi Ministru al Cultelor şi Artelor (1919-1921);

            Distins cu Premiul Naţional de Poezie (1924);

            Ministru de Interne (1926-1927);

            Membru corespondent al Academiei Române (1914);

            Din 1935, conduce, împreună cu A.C.Cuza, Partidul Naţional Creştin

            Opera lui Octavian Goga «se identifică cu întreaga mişcare de redeşteptare a energiei naţionale de la începutul veacului nostru. (E. Lovinescu).

            OPERA:

            Poezii, Budapesta, 1905; O seamă de cuvinte, Sibiu, 1908; Ne cheamă pământul, Bucureşti, 1909; Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi, Arad, 1911; Din umbra zidurilor, Bucureşti, 1913; Domnul notar, dramă în 3 acte din viaţa Ardealului, Bucureşti, 1914; Cântece fără ţară, Bucureşti, 1916; Poezii, Bucureşti, 1924; Mustul care fierbe, Bucureşti, 1927; Meşterul Manole, piesă în 3 acte, Bucureşti, 1928; Precursori, Bucureşti, 1930; Din larg, poeme postume, Bucureşti, 1939; Poezii, Bucureşti, 1941; Discursuri, Bucureşti, 1942; Versuri, Bucureşti, 1957; Poezii, Bucureşti, 1963; Ne cheamă pământul. Cântece fără ţară, I-II, Bucureşti, 1965; Opere, I-III, Bucureşti, 1967-1972; Poezii, I-II, Bucureşti, 1967; Poezii inedite, Bucureşti, 1973; Poezii, Bucureşti, 1976; Poezii-Poesie, Bucureşti, 1978.

Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ed/Octavian_Goga.jpg