Ion Ghica prozator

GHICA, ION

            Ion Ghica s-a născut la 12 august 1816, la Bucureşti şi a murit pe 22 aprilie 1897 în Ghergani, judeţul Dâmboviţa.

            Prozator şi economist.

            Fiu al banului Dim. Scarlat Ghica şi al Mariei (născută Câmpineanu).

            Începe studiile în familie şi la şcoala grecească, apoi cu profesorul francez J.A. Vaillant (1930) şi la şcoala de la «Sf. Sava» (1831-1834). Trimis la Paris pentru continuarea liceului, îşi ia bacalaureatul în litere (1836) şi în ştiinţe (1838), înscriindu-se apoi la «École des mines», unde obţine, în 1841, diploma de inginer.

            Întors în ţară cu planuri de modernizare a exploatărilor miniere, este primit cu ostilitate şi i se refuză orice funcţie, din pricina activităţii politice din anii studenţiei şi a colaborării sale cu I. Câmpineanu.

            Trecând în Moldova este profesor la Academia Mihăileană din Iaşi (1842-1843), deschizând cursurile cu o prelegere Despre importanţă economiei politice (1842);

            Elaborează un plan de reorganizare a învăţământului din Moldova, pune bazele societăţii secrete «Frăţia», împreună cu Nicolae Bălcescu şi Christian Tell, iar în 1844 scoate, cu Alecsandri, Kogălniceanu şi Balş, revista Propăşirea.

            Se întoarce la Bucureşti (1844);

            Întrpeinde o lungă călătorie prin Italia, Franţa, Anglia(1845-1846), fiind ales, la Paris, preşedinte al «Societăţii Studenţilor Români».

            În 1847 se căsătoreşte cu Alexandrina, fiica generalului Mavros.

            ÎN 1848, trimis special al Comitetului revoluţionar la Constantinopol.

            După înfrângerea revoluţiei, rămâne zece ani în exil. Numit «bey» (guvernator) al insulei Samos (1854-1858).

            După Unirea de la 1859, este preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru de interne, funcţii ce i se vor încredinţa şi după 1866.

            Membru al Academiei Române (1847) şi preşedinte al Academiei Române între anii 1876-1881.

            Director general al Teatrelor (1877);

            Ministru al României la Londra (1881-1891).

            Bolnav, se întoarce în ţară (1891), retrăgându-se la moşia sa de la Ghergani.

            Ion Ghica a fost «un mare scriitor ocazional, ca să nu spunem un diletant în literatură. Nimeni ca dânsul, nici Filimon, pe care îl admira şi l-a urmat, depăşindu-l, nici chiar Odobescu, arheologul scriitor, care a reuşit să se uite arheologul în profitul scriitorului, n-au reuşit să învie trecutul cu atâta firească înzestrare a penelului , parcă substituit penei». (Ş. Cioculescu).

            OPERA:

            Convorbiri economice, I-V, Bucureşti, 1865-1875; Pământul şi omul I; Bucureşti, 1884; Scrisori către V. Alecsandri, Bucureşti, 1884 (ediţia a doua, 1887); Amintiri din pribegia după 1848, Bucureşti, 1890; Scrieri I-IV, Bucureşti, 1914; Scrieri economice I-III, Bucureşti, 1937; Scrisori, Bucureşti, 1939; Amintiri din pribegia după 1848,I-II, Craiova, 1940; (Scrisori către) N. Bălcescu. Scrisori inedite din vremea pribegiei, Bucureşti, 1943; Opere I-II, Bucureşti, 1956; Scrieri alese, Bucureşti, 1959; Din timpul zaverei , scrieri alese, Bucureşti, 1963; Opere I, II, III, Bucureşti, 1967-1973.

Sursa foto: http://capsali.ro/img/vip_ghica.jpg