În Transilvania secolelor XIV-XV înăsprirea contradicţiilor între feudalitate şi ţărănimea dependentă a devenit o predominantă a vieţii sociale şi politice. Printr-un decret din 1351, iobagul trebuia să predea a noua parte (nona) din produsele agricole stăpânului său. Ţăranii prestau robota sau munca la curtea nobilului, dădeau darea către fisc (sub Ludovic I se ridicase la suma de trei groşi de familie), darea oilor (o oaie cu miel din zece oi). Puţinele drepturi câte le mai rămăseseră - cel de liberă strămutare, de moştenire a bunurilor materiale - au fost şi ele îngrădite. Faţă de această situaţie, ţăranii asupriţi au recurs la diferite forme de manifestare a nemulţumirii, a opoziţiei lor: fuga de pe moşiile nobililor, refuzul de a se supune obligaţiilor feudale, haiducia, răscoala.
Episcopul Transilvaniei Gheorghe Lepeş a cerut în 1437 plata dării bisericeşti pe trei ani - nestrânsă din pricina unor expediţii turceşti. Acest abuz a fost cauza imediată a puternicei mişcări sociale a ţăranilor români şi maghiari cunoscută în istorie sub numele de răscoala de la Bobâlna (1437-1438). La ea au participat şi lucrătorii de la mine şi ocne, orăşenimea săracă, o parte din mica nobilime. Printre conducătorii răsculaţilor, împreună cu Mihail Românul din Floreşti, Ioan meşterul din Cluj, Pavel cel Mare din Voievodeni, Valentin fierarul din Uifalău, se afla şi Mihail Alez din Ceh.
Era originar, aşa cum indică numele, din localitatea Ceh (astăzi oraşul Cehul Silvaniei, judeţul Sălaj). Aici, la Ceh, se adăpostiseră numeroşi husiţi (adepţi ai mişcării din veacul XV, iniţiată de cehul Ian Hus împotriva papalităţii şi feudalilor germani). Prin activitatea lor -majoritatea erau buni meşteşugari - husiţii au impulsionat dezvoltarea economica a oraşului.In plus ei au făcut cunoscută şi tactica lor de luptă, excelentă în condiţii de apărare: dispunerea în cerc a carelor care însoţesc armata şi legarea lor prin lanţuri, în interior realizându-se astfel un adăpost greu de cucerit. Această metodă de apărare, mobilă, eficace, necunoscută până atunci în Transilvania, a fost însuşită de căpitanul Mihail în urma contactului direct cu husiţii refugiaţi în oraşul său natal şi aplicată apoi în lupta de sub dealul Bobâlnei din iunie 1437.
Eşecul armatei de represiune în atacul îndreptat asupra taberei organizate, după model husit, de viteazul din Ceh, a adus răsculaţilor nu numai o mare victorie militară, dar şi încredere în cauza dreaptă pentru care au luptat, înfrângerea intervenită în 1438 datorându-se numai superiorităţii numerice şi în armament a nobilimii.
Mihail din Ceh poate fi considerat unul din autorii biruinţei de la Bobâlna, prima mare biruinţă a ţăranilor asupra feudalităţii transilvănene.