DIMOV, LEONID
Leonid Dimov s-a născut la data de 11 ianuarie 1926, la Ismail, (astăzi Basarabia) şi a murit pe data de 5 decembrie 1987, la Bucureşti.
Poet şi traducător.
În 1944 îşi ia bacalaureatul la «Sf. Sava»; se înscrie la Facultatea de Litere şi Folosofie (1944), unde,însă, va fi exmatriculat în scurt timp.
Începe, apoi, fără să le termine, Institutul Teologic, Facultatea de Filosofie şi cea de biologie.
Debutează în Viaţa românească (1964), iar editorial doi ani mai târziu, cu volumul Versuri. De aici înainte va publica intens, fiind o prezneţă statornică în toată presa literară. Publică anual unul sau două volume, menţinându-şi cu rare excepţii, prospeţimea metaforică.
Deopotrivă personaj pitoresc şi om de cultură, revitalizează în lirica noastră fantezia debordantă, plastic estetă a concretului, ironică –într-un cuvânt – constanta munteană a literaturii autohtone.
Artist şi poet, rafinat şi inspirat, subtil şi vizionar, Leonid Dimov realizează în contemporaneitate un univers liric baroc, coborând din tradiţia Isarlîk-ului barbican, dar şi din «aventura» modernă a liricii şi spiritului acestui veac.
OPERA:
Versuri, Bucureşti, 1966; 7 poeme, Bucureşti, 1968; pe malul Styxului, Bucureşti, 1968; Cartea de vise, Bucureşti, 1969; Semne cereşti, Bucureşti, 1970; Eleusis, Bucureşti, 1970; Descrieri, Bucureşti, 1972; ABC, poeme, Bucureşti, 1973; La capăt, Bucureşti, 1974; Litanii pentru Horia, Cluj-Napoca, 1975; Tinereţe fără bătrâneţe, Bucureşti, 1978.
Sursa foto: http://libersaspun.3netmedia.ro/wp-content/uploads/leonid-dimov.jpg