Zaharia Stancu scriitor

STANCU, ZAHARIA

            Zaharia Stancu s-a născut la data de 5 octombrie 1902, în comuna Salcia, judeÅ£ul Teleorman ÅŸi a murit în data de 5 decembrie 1974, la BucureÅŸti.

            Poet, prozator ÅŸi ziarist.

            Fiul lui Tudor Stancu Mitroi ÅŸi al Mariei (născută Delcea Bratu), familie de ţărani.

            Neputând continua învăţătura, din lipsă de mijloace, este dat ucenic la o tăbăcărie din RoÅŸiorii de Vede (1915). Se întoarce în sat în timpul primului război mondial, lucrând ca argat.

            Peregrinări prin Balcani (1917), vânzător de ziare în BucureÅŸti, apoi ajutor de arhivar la Judecătoria din Turnu Măgurele (1918-1920).

            Elev la Liceul din RoÅŸiorii de Vede (1920-1922).

            FuncÅ£ionar în BucureÅŸti (1922-1923), aici intrând în viaÅ£a literară ÅŸi ziaristică.

            Debutează ca ziarist în Victoria (1920), iar ca poet, în acelaÅ£i an, la Adevărul literar ÅŸi artistic.

            Colaborează susÅ£inut la Săgetătorul, Universul literar, Gândirea; frecventează cenaclul revistei Sburătorul ÅŸi cel al revistei VieÅ£ii noi.

            Debut editorial cu volumul Poeme simple, în 1927, volum premiat deSocietatea Scriitorilor Români.

            ÎÅŸi ia bacalaureatul la PiteÅŸti (1931), după care se înscrie la Facultatea de Litere ÅŸi Filosofie din BucureÅŸti, pe care o abandonează.

            Editează revista Azi (1932-1940), ziarul CredinÅ£a (1934), ÅŸi, împreună cu Constantin Clonaru , editează, revista Lumea românească (1937-1939).

            În 1939 conduce Revista română.

            Pentru atitudinea sa antifascistă este internat în lagărul de la Târgu-Jiu.

            Succesul neaÅŸteptat al romanului DesculÅ£ (1948), decide cariera de prozator a lui Zaharia Stancu.Romanele sale, traduse în peste 130 de limbi ale Pământului , îi dobândesc o reală celebritate.

            În 1971 primeÅŸte Premiul «Herder».

            Prestigiul omului ÅŸi creatorului fecund a fost real, cu toate inegalităţile operei: ales în 1947 preÅŸedinte al Societăţii Scriitorilor Români, în 1966, preÅŸedinte al Uniunii Scriitorilor (reales în 1968 ÅŸi 1972).

            Confesiunile publicate în ultimii ani (fragmente dintr-o carte de «memorii», neîncheiată) precum ÅŸi poeziile impregnate de presimÅ£irea sfârÅŸitului completează profilul unei opere întinse, nelipsită de un principiu arhitectural ce-i conferă unitate.

            OPERA:

            Poeme simple, BucureÅŸti, 1927 (1957) ; Antologia poeÅ£ilor tineri, Taifunul, BucureÅŸti, 1937; Clopotul de aur, BucureÅŸti, 1939; Pomul roÅŸu, BucureÅŸti, 1940; Iarba fiarelor, Oameni cu joben, BucureÅŸti, 1941; Anii de fum, BucureÅŸti, 1944; Zile de lagăr, BucureÅŸti, 1945; Secolul omului de jos, BucureÅŸti, 1946; DesculÅ£, BucureÅŸti, 1948; Călătorind prin URSS, BucureÅŸti, 1950; Dulăii, BucureÅŸti, 1952; Florile pământului, BucureÅŸti, 1954; Însemnările ÅŸi amintirile unui ziarist, Sarea e dulce, BucureÅŸti, 1955; Iarbă, BucureÅŸti, 1957; Rădăcinile sunt amare, I-V, BucureÅŸti, 1958-1959; Clopote ÅŸi struguri, BucureÅŸti, 1960; Printre stele, Carul de foc, BucureÅŸti, 1960; Cele mai frumoase poezii, Jocul cu moartea, Constandina, BucureÅŸti, 1962; Pădurea nebună, BucureÅŸti, 1963; Åžatra, Ce mult te-am iubit, Opere, I, BucureÅŸti, 1968; Vântul ÅŸi ploaia, BucureÅŸti, 1969; Cântec ÅŸoptit, Povestiri de dragoste, BucureÅŸti, 1970; Scrieri, I-VII, BucureÅŸti, 1971-1975; Pentru oamenii acestui pământ, BucureÅŸti, 1971; Sabia timpului, BucureÅŸti, 1972; Poeme cu lună, Triumful raÅ£iunii, BucureÅŸti, 1973; Uruma, BucureÅŸti, 1974; Viaţă, poezie, proză..., BucureÅŸti, 1975.

Sursa foto: http://assets.a1.ro/2012/10/05/117423/zaharia-stancu_size1.jpg