STANCA, RADU
Radu Stanca s-a născut în data de 5 martie 1920, la Sebeş şi a murit în data de 26 decembrie 1962, la Cluj.
Poet şi dramaturg.
Absolvent al Liceului «Gheorghe Bariţiu» din Cluj (1938); licenţiai al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii clujene (1942).
Debutează cu povestea Legenda peştilor, în Universul copiilor (1932).
Asistent al lui Lucian Blaga la Catedra de Filosofie a Culturii (1942-1945), apoi prim-regizor al Teatrului sibian (1949-1961) şi al Teatrului Naţional din Cluj (1961-1962).
A fost membru marcant al «Cercului literar» de la Sibiu, fiind şi unuldintre semnatarii scrisorii-manifest adresată de această grupare lui Eugen Lovinescu (1943).
Poet neoromantic şi teoretician al resurecţiei baladei, scrie o lirică trubadurească adecvată programului său estetic.
Teatrul său poetic coagulează în jurul eternelor întrebări ale omului problematic, structura dramatică lapidară îmbinând expresia artistică cu esenţialitatea persoanjului-pricipiu. În piese, Radu Stanca, reia motive fundamentale ale culturii (Oedip, Antigona, Don Juan etc), nuanţându-le ori schimbându-le sensurile consacrate.
OPERA:
Ştefan Braborescu, Bucureşti, 1965; Versuri, Bucureşti, 1966; Teatru, Bucureşti, 1968; Acvariu, Cluj, 1971; Poezii, Bucureşti, 1973.
Sursa foto: http://aleeda.files.wordpress.com/2010/02/radu_stanca.jpg