Pavel Dan prozator

DAN, PAVEL

            Pavel Dan s-a născut pe 3 septembrie 1907, în comuna Tritiul de Sus (azi Triteni), judeţul Cluj şi a murit pe 2 august 1937, la Cluj.

            Prozator.

            Fiul lui Simion Dan şi al Mariei (născută Tescariu), ţărani săraci.

            Începe şcoala primară în 1914, cu Samuilă Gabor, caricaturizat în Intelectualii;

            Asistă la răscoala ţăranilor din Ţigăreni, eveniment transpus în alt ev în Iobagii.

            Se înscrie la Liceul Românesc din Turda (1919). Despre atmosfera orăşelului provincial scrie în Întâlnire şi Vedenii din copilărie. O singură figură luminoasă în aceşti ani: profesorul Teodor Murăşanu, el însuşi scriitor şi redactor la Pagini literare, unde colaborează şi Pavel Dan. Elevul este preocupat de mari proiecte literare; participă la activitatea «Societăţii de lectură Titu Maiorescu»; din iniţiativa lui apare revista Fire de tort (1925); în 1927 se înscrie la Universitatea din Cluj, Facultatea de Litere, specialitatea principală, limba română, secundar latina; frecventează cenaclul lui Victor Papilian.

            Debutează în Darul vremii (1930) cu o recenzie în Note şi impresii de G.Ibrăileanu; în numărul 2 al aceleiaşi reviste îi apare nuvela Ursita.

            Din 1921 este bibliotecar la Liceul din Turda şi pedagog; profesor la Liceul «Sf. Vasile» din Blaj (1932);

            Mai multe proze sunt publicate în revista Blajul (1934-1936) şi Priveghiul apare în revista Gândirea.

            În 1936 câştigă concursul literar al României noi cu nuvela Iobagii.

            OPERA:

            Urcan bătrînul, nuvele, Bucureşti, 1938 (ediţia a doua 1960); Iobagii, Bucureşti, fără an; Scieri alese, Bucureşti, 1956; Scrieri, Bucureşti, 1965; Vedenii din copilărie, Bucureşti, 1971; Urcan batrînul, nuvele şi schiţe, Bucureşti, 1973; Jurnal, Bucureşti, 1974; Ultimul capitol, Bucureşti, 1976.

Sursa foto: http://old.bmms.ro/continut/xhtml/ro/P20_sumar2007_08.html