Micu Samuil erudit transilvanean

MICU, SAMUIL (1745-1806)

            Erudit învăţat transilvănean, filozof, literat, lingvist, dar mai cu seamă isto­ric de prestigiu, Samuil Micu (Clain) s-a născut la Sadu, în preajma Sibiu­lui, între oameni cu preţuire pentru slova cărţii, cu dragoste pentru neamul din care făceau parte. Era nepotul cu­noscutului apărător al românilor asu­priţi, episcopul Ioan Inochentie Micu, cel care, aflat o dată la Sibiu la şedinţa dietei, a fost - pentru patriotismul său - la un pas de moarte. «Odinioa­ră - relata Samuil Micu întâmplarea - la Sibiu în dietă, la adunarea ţării fiind, episcopul Clain au oftat cu suspin, iar fiind întrebat pentru ce oftează aşea, au răspuns vlădicul că oftează după drep­tate, de vreme ce pentru neamul româ­nesc pre nimene nu vede, nici aude, carele să grăiască sau măcar cu cuvânt să puie spre uşurarea lui, şi rămâne fără dreptate asuprit.» La auzul acestor vorbe, nobi­lii au reacţionat violent. «Şi de n-ar fi împedecat cei înţelepţi, domnii din dietă pe fereastră era să-l arunce jos! » Buni­cul său, ţăran, Oprea Micul od Sad, cumpăra în 1712, de la doi călători, o carte tipărită de Antim Ivireanul. Un alt Micu (Clain), pe numele mic Efrem, era pictor la Viena şi Buda, iar o rudă după mamă, Ioan Neagoe, era dascăl la şcolile latineşti din Blaj.

            După copilăria petrecută într-o fami­lie ce cultiva astfel de preocupări şi sentimente, tânărul Micu a pornit la învăţătură în oraşe cu şcoli vestite. Întâi la Blaj, apoi la Viena, la Colegiul Pazmanian «în care şase ani au fost şi au săvârşit filozofia fi theologhia. S-a în­tors în ţară In 1772, fiind numit pro­fesor de matematică şi etică, după care de filozofie şi teologie dogmatică la Blaj. În 1777, la Viena, Samuil Micu a activat în cadrul Colegiului Sf. Bar­bara. Revenit în Transilvania (martie 1783), s-a consacrat în egală măsură problemelor de cercetare (îl pasiona în special istoria) şi activităţilor sociale şi politice.

            Samuil Micu este unul din coautorii cu­noscutului memoriu «Supplex libellus Valachorum», document înaintat auto­rităţilor în martie 1791, prin care se cereau drepturi pentru românii din Transilvania. Persecutat de stăpânire şi rămas fără slujbă, Samuil Micu - peregrin prin oraşele transilvănene - a cunoscut de atunci mulţi ani grei plini de amar. După numeroase intervenţii şi stăruinţe a primit, în 1804, postul de cenzor şi corector al cărţilor româneşti. Nu s-a bucurat însă multă vreme de siguranţa materială pe care i-a oferit-o funcţia primită. La 13 mai 1806 marele cărturar român a murit, vegheat fiind în clipele sfîrşitului de un alt mare cărturar român, prieten al său, Gheorghe Şincai.

            De la Samuil Micu au rămas peste 60 de lucrări - cărţi de lingvistică, filozofie, istorie, traduceri - din care, în timpul vieţii lui, doar 13 au văzut lumina tiparului

            Activitatea de filolog a lui Samuil Micu cuprinde scrieri de larg interes în epocă. La cererea elevilor Colegiului Sf. Bar­bara din Viena, Samuil Micu a redac­tat, în colaborare cu Gheorghe Şincai, lucrarea «Elementa linguae daco-romanae sive valachicae» («Elemente de limbă daco-romană sau valahă:»), care este pri­ma gramatică tipărită a limbii române. Cartea propagă ideea originii limbii noastre din limba latină clasică şi siste­mul ortografic etimologic formulat, dealtfel, de învăţatul transilvănean într-o lucrare a sa anterioară, intitulată «Carte de rogadioni» (apărută la Viena în 1779), prima tipăritură românească cu litere latine.

            Îndemnat de «dragostea pentru cultura şi ştiinţa neamului», a iniţiat şi scris în mare parte «Lexiconul de la Buda»(1825), Samuil Micu devenind astfel primul mare lexicograf român.

Ca traducător de scrieri filozofice, căr­turarul transilvănean a contribuit la  închegarea unei terminologii specifice al acestei ştiinţe precum şi la dezvoltarea gândirii filozofice în ţara noastră. În timpul vieţii lui au fost publicate doar două volume de traduceri filozofice, şi anume în 1799, la Buda, «Loghica adecă partea cea cuvântătoare a filozo­fiei» şi la Sibiu, în 1800, «Legile firet, ithica (etica) şi politica sau filozofia cea lucrătoare» (partea I) şi «Filozofia lu­crătoare a rînduielilor dreptului firei (partea a Il-a).

            Vechea tălmăcire a Bibliei era, din mo­tive stilistice, anevoioasă la citit. «Deci, având eu îndeletnicire Scria Samuil Micu - m-am îndemnat să mă apuc de atâta lucru şi să îndreptez graiul Bibliei cei mai dinainte româneşti tipărită.» Această traducere a contribuit la afir­marea şi promovarea limbii române literare în Transilvania. A tradus, de asemenea, lucrări beletristice, printre care: romanul lui Marmontel «Belisaire», romanul popular «Varlaam şi Ioasaf», cartea «Viaţa şi fabulele lui Esop» ş.a.

            Domeniul de cercetare căruia Micu i s-a dedicat cu toată pasiunea şi în tot timpul vieţii a fost însă istoria. Supe­rioare prin concepţie şi orizont ştiinţi­fic operei cronicarilor, scrierile lui Samuil Micu abordează istoria tuturor românilor, indiferent de împărţirea vremelnică a teritoriului în provincii politice separate. În cursul anilor a al­cătuit mai multe lucrări destinate fie informării învăţaţilor străini - aşa a fost studiul din 1778 numit «Brevis kistorica notitia originis et progressu nationis Daco-Romanae» («Scurta isto­rie privind originea şi progresul naţiunii daco-romane») - fie instruirii poporu­lui nostru: «Istoria românilor cu între­bări şi răspunsuri» ori«Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor».

            Amplă şi bogată în informaţii, princi­pala sa lucrare «Istoria, lucrurile şi întâmplările românilor» tratează în pri­mul volum problema formării limbii şi poporului român, autorul insistând asupra originii pur latine a poporului nostru; al doilea tom este dedicat tre­cutului Ţării Româneşti pînă în 1724; al treilea, istoriei Moldovei pînă în 1795. Volumul patru - şi ultim - al acestei monumentale scrieri terminată în anul 1805 este intitulat «Istoria bise­ricească a episcopiei româneşti din Ar­deal».

            Concepţiile progresiste, precumpăni­tor laice, caracterul militant al ideilor sale, documentarea temeinică, solidă sunt calităţi care fac din Samuil Micu unul din primii istorici - în înţelesul modem al cuvântului - din Transil­vania

Sursa foto: http://www.liceulimicu.ro/wp-content/uploads/2010/10/inochentie_micu_klein.jpg