Hann Sebastian

HANN, SEBASTIAN (1644-1713)

            Sibiul, oraş cu străvechi tradiţii în meş­teşugul prelucrării artistice a metalu­lui, a fost locul unde şi-a desfăşurat activitatea unul din cei mai mari argintari ai evului mediu: Sebastian Hann. Ori­ginar din Levoca (Slovenia), Sebastian Hann s-a stabilit în Transilvania îna­inte de a împlini 30 de ani, primirea lui în breasla argintarilor sibieni având loc la 27 iulie 1675. Talentul şi îndemanarea în lucrul metalului preţios l-au aju­tat pe tanărul artist să se remarce în timp destul de scurt, mereu mai nu­meroase comenzi începand să-i fie adresate. Clientela «domnului Aurifaber Sebastian Hann» o formau curtea prin­ciară a Transilvaniei şi personalităţi de seamă din epocă. De prin anii 1687-1688 începu să primească comenzi şi din partea Ţării Româneşti, fie de la Cantacuzini, fie - mai cu seamă - de la Constantin Brancoveanu, pentru care a lucrat şi contemporanul său, meşterul Georg May II (secolul XVII-1712), originar din Braşov (pe spate­le unei ferecături din anul 1707, Georg May a reprezentat pe Constantin Bran­coveanu şi doamna Maria îmbrăcaţi în fastuoase costume de ceremonie, cu co­roanele princiare pe cap).

            Pentru a răspunde gustului rafinaţilor comanditari de la sud de Carpaţi, meşterul Sebastian a abordat subiecte şi soluţii tehnice specifice artei brancoveneşti, nefolosite pană atunci în ac­tivitatea sa. Adoptarea acestor proce­dee de lucru şi a unui alfabet decorative - altele decat cele obişnuite lui - de­monstrează disponibilitatea argintaru­lui de adaptare la experienţe artistice mereu noi.

            Sub îndrumarea lui Sebastian Hann au descifrat tainele artd ori s-au per­fecţionat în meşteşug ucenici şi calfe nu numai din Sibiu sau din alte oraşe tran­silvănene, ci şi unii veniţi de pe înde­părtate meleaguri, aşa cum a fost tanărul Hans Christophorus Schwartz din Konigsberg. În anul 1694, Sebastian Hann, artist cu mare faimă, aflat în plină putere creatoare, a fost ales staroste prim (senior magistrum) al breslei argintarilor din Sibiu şi expert în eva­luarea obiectelor din aur şi argint. În 1700 şi apoi, din 1704, în fiecare an, a fost ales în înalta demnitate de preşedinte al Sfatului celor 100 (Orator cen­tumvir orum). A trecut din viaţă la 28 fe­bruarie 1713.

            Opera lui Sebastian Hann este cuprin­zătoare, vastă. Ea se distinge prin fine­ţea execuţiei, prin armonia proporţii­lor, prin bogăţia şi diversitatea motive­lor ornamentale. Lucrări cum sânt: cana de la Cisnădie din 1675, paftaua din 1682, ciboriul şi sfeşnicul de la Muzeul Brukenthal, ferecătura de car­te comandată de Constantin Branco­veanu în 1693, epitaful comitelui Va­lentin Frank von Franckenstein din 1697, vasul breslei ţesătorilor din Sibiu din 1706 sânt martorele talentului său şi, în acelaşi timp, sunt edificatoare pentru evoluţia artistului, al cărui apo­geu se plasează în ultimul deceniu al veacului al XVII-lea.

            Deşi păstrează multe elemente renas­centiste, lucrările meşterului sibian sânt caracteristice artei barocului.Spe­cific creaţiei lui Hann este tratarea, ser­vită de o tehnică de lucru desăvârşit stăpanită, a unor compoziţii de largă respiraţie epică. Printre lucrările de acest fel se numără cana istoriată din 1697-1699, aflată la Muzeul de artă al R. S. România.

            Sebastian Hann ocupă în istoria artei locul celui mai de seamă reprezentant al barocului în orfevrăria românească, fiind, în acelaşi timp, unul din marii argintari europeni de la graniţa dintre veacurile XVII şi XVIII.