Literat şi cărturar de marcă, Mihail Halici s-a născut la Caransebeş, într-o familie de mici nobili bănăţeni. După o copilărie vegheată de tatăl său, cărturar şi el cu faimă în epocă, tânărul Halici a început să studieze în şcoli publice, întai la Caransebeş, apoi la Sibiu (1661 - 1664) şi, în fine, pană în 1667, la liceul academic reformat din Aiud.
Apreciat pentru buna sa pregătire intelectuală, Mihail Halici a fost numit rector al Şcolii reformate din Orăştie, şcoală care avea printre elevii ei şi mulţi români.
Antrenat în vehementele discuţii filozofice purtate la şcoala din Aiud (unde se întorsese prin 1669), Halici a fost expulzat din instituţie ca fiind adeptul şi propagatorul ideilor filozofiei carteziene.
În anul 1674 a plecat în Ţările de Jos, apoi în Anglia, la Londra, unde se pare că a rămas pentru tot restul vieţii. Mihail Halici a fost unul dintre cd mai cultivaţi oameni ai timpului său. El a posedat în ţară o admirabilă bibliotecă, una din cele mai importante din veacul al XVII-lea, care număra aproximativ 540 titluri. Catalogul ei arată preocupările multilaterale ale învăţatului român.
Alături de cărţi literare, de istorie, de filozofie, de teologie, biblioteca poseda numeroase lucrări de ştiinţele naturii, de drept, de medicină.
Elaborată pană la 30 de ani, cand s-a exilat, creaţia literară a lui Mihail Halici cuprinde o colecţie manuscrisă de poezii . Întocmită în limba română şi tipărită la Basel, în anul 1674, una din lucrările lui Mihail Halici, o Odă dedicată unui prieten, marchează începuturile poezid culte româneşti cu conţinut laic.