Familia Golestilor

GOLEŞTII (sec. XV-XIX)

            Descendenţi din Baldovin Pârcălabul, menţionat în documentele domniei lui Mircea cel Bătran pe la sfarşitul secolu­lui al XlV-lea, Goleştii erau boieri de frunte ai Ţării Româneşti, deţinători de averi mari şi dregătorii importante în sfatul domnesc.

            Radu din Goleşti (sec. XV-XVI) a fost mare spătar în timpul lui Radu de la Afumaţi şi, sub Radu Paisie (1535- 1545), mare clucer şi vistier. În lupta de la Fântâna Ţiganului, Radu a salvat tezaurul ţării şi l-a dus domnitorului «făcand astfel ca mult să se bucure şi să se veselească domnia mea».

            Fiii lui, Ivaşco Golescu (sec. XVI) şi Albu Golescu (sec. XVI - 1574) s-au afirmat mai cu seamă în vremea lui Alexandru vodă Mircea (1568-1577), care spunea că «au fost foarte bucuroşi să-şi pună capetele lor pentru capul dom­niei mele». Albu Golescu a plătit cu viaţa credinţa faţă de domnitor. Trupul lui a fost cu cinste înmormantat în cti­toria familiei de la Vieroşi, sub o fru­moasă lespede împodobită cu un re­lief ce-1 reprezenta în luptă, călare.

            Stroe Leurdeanu, sau, după căsătorie, Stroe din Goleşti (?-1679) a fost cel mai de seamă reprezentant al familiei din veacul al XVII-lea. Conducător al partidei Bălenilor, Stroe a avut un cuvant greu de spus în desfăşurarea eve­nimentelor politice contemporane lui. Intalnit în documente cu diferite dre­gătorii (prima menţiune datată în 1625 îl aminteşte ca postelnic), Stroe a fost unul din apropiaţii lui Matei Basarab şi ai lui Constantin vodă Şerban (1654 -1658), cărora le era. Dealtfel, şi rudă.

            La îndemnul lui Stroe, Grigore vodă Ghica a pus, în anul 1663, să fie ucis capul partidei duşmane, bogatul pos­telnic Constantin Cantacuzino, fapt pentru care domnitorul Antonie din Popeşti (1669-1672) l-a condamnat pe uneltitor. Graţiat şi obligat să se călugărească, Stroe n-a stat mult timp departe de treburile lumeşti, ci, lepădandu-şi sutana şi numele monahal de Silvestru, a fugit în Transilvania. Re­venit In Ţara Românească, a ocupat înalte funcţii dregătoreşti.

            Stroe Leurdeanu rămane important în istoria familiei şi pentru că, în vremea şi la comanda lui, a fost ridicat acel «palat măreţ şi elegant», cum numeşte călătorul Paul din Alep frumosul conac din Goleşti, astăzi muzeu.

            Banul Radu Golescu (1746-1818) era nu numai un om întreprinzător (pe pro­prietăţile sale a pus să se construiască mori, o sticlărie, poduri, prăvălii, ha­nuri), dar, aşa cum spunea despre el Ion Heliade Rădulescu, şi un «apreţuitor al învăţăturii». A înfiinţat la Go­leşti, «pentru învăţătura copiilor satu­lui», o şcoală în limba română. De asemenea, tot în incinta conacului, a organizat un cămin pentru săraci şi o bolniţă - aşezămant unde cei nevoiaşi îşi căutau sănătatea. Banul Radu Go­lescu a îngrijit cu atenţie aceste înfăp­tuiri de interes social, lăsand şi după moartea sa venituri anume pentru în­treţinerea lor: «un pod ce m-am apucatu să-l fac peste Argeş, stătătoriu, îl fac pen­tru oareşicare ajutoriu la săracii ce vor şede în cele şase odăi... cum şi trei roate de moară în apa Argeşului... Aşijdere şi viia de la Negovani, o las să fie totu pentru aceşti săraci».

            Dintre cei trei fii ai banului Golescu, doi din ei: Iordache Golescu (1768- 1848) - filolog, dramaturg, organiza­tor de şcoală românească - şi scriitorul Dinicu Golescu (1777-1830) sunt prin­tre marii deschizători de drumuri ai culturii, ai literaturii moderne.

            În neamul Goleştilor, sau alăturandu-se prin alianţă lui, au fost, în de­ceniile ce au urmat, şi alte mari per­sonalităţi. Între ei, la loc de frunte stau Alexandru Golescu Arăpilă, revoluţio­narul de la 1848, bun prieten al lui Nicolae Bălcescu, doctorul Carol Davila, organizatorul învăţământului me­dical românesc, participant activ la răz­boiul pentru independenţă din 1877, dramaturgul Alexandru Davila, auto­rul dramei istorice în versuri «Vlaicu Vodă».

Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/85/Alexandru_Davila_si_Ion_Luca_Caragiale.jpg/800px-Alexandru_Davila_si_Ion_Luca_Caragiale.jpg