Grecenii - Fratii Greceanu

GRECENII - FRAŢII GRECEANU (sec. XVI-XVIII)

            Radu şi Şerban Greceanu, mari oameni de cultură în vremea lui Constantin vodă Brancoveanu, provin dintr-o fa­milie de boiernaşi munteni. Câştigand faimă - primul de versificator, al doi­lea ca bun editor de cărţi în limba grea­că - Grecenii s-au stabilit cu diferite slujbe pe langă curtea domnitorului. Principalele lor îndeletniciri nu erau însă dregătoriile mărunte sau mai im­portante pe care le-au primit, ci acelea legate de activitatea culturală a epo­cii.

            Cunoscător de limbi străine, logofătul Radu Greceanu a făcut cateva traduceri, între ele aflandu-se tălmăcirea în ver­suri româneşti a «Poveştii de jale a mor­ţii silnice a lui Constantin postelnicul Cantacuzino». Radu Greceanu este autorul unei cronici de curte a domniei lui Brancoveanu, cronică scrisă la în­demnul acestuia, dar şi ca urmare a admiraţiei pe care cărturarul o purta voievodului său. «Până în ziua de azi - scria el în cronică - multe feliuri de bunătăţi ai dăruit măria-ta la toată suflarea din ţara aceasta şi aşa şi pre mine, plecatul slujbaş al înălţimii-tale, m-ai încălzit încat nu poci să-mi arăt mai bine recunoştinţa de care sânt cu­prins, decat prin alcătuirea acestei istorii despre viaţa şi împlinerile domniei înălţimei-tale, care s-au petrecut prin ve­derile mele.».

            Începută prin anul 1693, cronica coprinde descrierea strict cro­nologică a stăpanirii lui Brancoveanu de la urcarea lui în tron până la tragicul sfarşit ce i l-a hărăzit înalta Poartă. Lucrarea conţine - şi aceasta este o dovadă a sentimentelor sale patriotice şi politice - constatări triste privind «lăcomia păganească» cu care erau secă­tuite bogăţiile pămantului cuvinte as­pre adresate duşmanilor ţării. Caracte­rul oficial al cronicii i-a imprimat un stil sobru, expozitiv. Uneori însă - aşa cum este pasajul despre vizita în ţară a ambasadorului englez la Istanbul - autorul face descrieri cu putere de evo­care ce se constituie în dovezi ale unui cert talent literar.

            Şerban Greceanu a avut o carieră po­litică, mai importantă decat fratele său, fiind numit mare vistiernic (1694- 1703) şi mare logofăt (1704-1710). Ca slujitor al condeiului s-a ocupat de traduceri, între ele cea mai importantă fiind Biblia. Folosind în această tăl­măcire traducerile realizate parţial de cărturari de seamă din Moldova şi Transilvania, ca Dosoftei, Nicolae Milescu spătarul, Simion Ştefan, Grece­nii au contribuit la formarea unei limbi literare unitare şi la crearea unei tra­diţii a scrisului românesc. Iniţiată de Şerban Cantacuzino şi tipărită în pri­mul an de domnie ai lui Constantin Brancoveanu, lucrarea fraţilor Grecea­nu a constituit punctul de plecare al tuturor traducerilor ce s-au făcut ulte­rior. Impresionantă prin proporţiile ei, valoroasă prin multe calităţi de limbă literară, de stil, Biblia tradusă de fraţii Greceanu poate fi pe drept considerată, aşa cum scria Nicolae Iorga, un «monument literar fără păreche».