George Cosbuc poet

COŞBUC, GEORGE

            George Coşbuc s-a născut la dara de 20 septembrie 1866, în comuna Hordou, judeţul Bistriţa Năsăud şi a murit pe 9 mai 1918, la Bucureşti.

            Poet şi traducător.

            Al optulea copil al preotului Sebastian Coşbuc şi al Mariei (născută Avram).

            Începe clasele elementare la Hordou , peregrinează prin Salva şi Telciu, pentru ca apoi să-şi desăvârşească primele studii, inclusiv gimnaziul la Năsăud (1876-1884), unde se familiarizează cu limbile şi literaturile clasice precum şi cu germana.

            Începe să se manifeste ca poet şi traducător în cadrul Societăţii şcolarilor «Virtus romana rediviva», unde publică primele încercări modeste, în revis

ta – manuscris Musa Someşeană.

            După terminarea gimnaziului, se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universătăţii din Cluj, pe care o abandonează (1887).

            În acelaşi an are loc adevăratul său debut cu Filosofii şi plugarii, în Tribuna din Sibiu, condusă de Ioan Slavici. Ulterior avea să fie la Sibiu (1887), trăind în atmosfera tribunistă, poate cel mai rodnic moment al vieţii sale. Aici publică Nunta Zamfirei (1889), poezie primită cu entuziasm de către Titu Maiorescu. Va trece în curând Carpaţii, urmând un drum de glorie literară.

            Ia iniţiativa editării unor publicaţii de interes major în istoria literaturii noaste: Vatra, Sămănătorul, Viaţa literară.

            Lucrează la traducerile câtorva capodopere ale literaturii universale: Eneida, Odiseea, Divina Comedie, Sacontala.

            În 1900 este ales membru al Academiei Române.

            În 1902 editează Ziarul unui pierde vară. Paralel, munceşte enorm la realizarea versiunii româneşti a Divinei Comedii, pentru care face şi o călătorie în Italia.

            În 1915 îi moare într-un accident unicul fiu, Alexandru, şi poetul intră în eclipsă, reeditând tragicul destin al lui Haşdeu.

            OPERA:

            Balade şi idile, Bucureşti, 1893; Fire de tort, Bucureşti, 1896; P. Vergillius Maro, Aeneis, traducere în formele originale de G. Coşbuc, Bucureşti,1896; Byron, Mazeppa, traducere de G. Coşbuc, Craiova, 1896; Antologie sanscrită, Craiova, 1897; Kalidasa, Sacontala, traducere liberă de G. Coşbuc, Bucureşti, 1897; Versuri şi proză, Caransebeş, 1897; Povestea unei coroane de oţel, Bucureşti, 1899; Războiul nostru pentru neatârnare, povestit pe înţelesul tuturor , Bucureşti, 1899; Ziarul unui Pierde Vară, Bucureşti, 1902; Dintr-ale neamului nostru, Bucureşti, 1903; Crestomaţie pentru toţi românii, Bubureşti, 1904; Cântece de vitejie, Bucureşti, 1904; Balade culese de ..., Bucureşti, 1913; Dante Alighieri, Divina Comedie, I, Infernul, traducere G.Coşbuc, Bucureşti, 1925; II, Purgatoriul, 1927; III, Paradisul, 1932; Poezii, I,II, Bucureşti,1953; Fire de tort. Cântece de vitejie I-II, Bucureşti, 1966; Opere alese, I, Poezii, Bucureşti, 1966; II, 1972; Antologie sanscrită, Bucureşti, 1966; Homer, Odiseea, traducere de G.Coşbuc, Bucureşti, I-II, Bucureşti, 1966; Comentarii la Divina Comedie I-II, Bucureşti, 1962-1965.

Sursa foto: http://www.studentie.ro/campus/george_cosbuc/c-138-a-11427