Cămaşa bărbătească de Oaş

Cămaşa bărbătească de Oaş

    Cămaşa bărbătească de Oaş se croieşte, ca şi cămaşa femeiască, din pânza groasă de in, cânepă, ori bumbac gros, ţesută în două iţe. Se poartă cu izmenele sau „gacii“ largi, cu „traista” de Oaş şi cu pălărioara mică ornamentată tot atât de pitoresc ca şi costumul.
    Cămaşa se croieşte largă şi scurtă şi cu mânecile foarte largi. Faţa şi spatele apar încreţite şi fixate printr-un guler lat care se-ncheie prin doi ciucuraşi.
    Mânecile pornesc încreţite din umăr şi se termină largi ori cu manşetă. Cămaşa scurtă se poartă pînă deasupra gacilor, neîncinsă.
    Distribuirea ornamentelor se face pe guler, umeri, la mânecă jos şi pe poalele cămăşii. De-a lungul mânecii şi pe piept apar cheiţe decorative.
    Ornamentul se coase în motive geometrice ori florale. Dar ceea ce dă pitoresc cămăşii bărbăteşti de Oaş este cromatica vie şi bogată. Culori de roşu-viu până la bordo şi maro, îmbinate cu culori de verde-viu, galben-lămâios, alb, lila, albastru tare, colorează şi dau strălucire cămăşii de Oaş. Veselia culorilor este completată de abundenţa de puncte de cusătură. Astfel, puncte ca „peste fire”, „nemţoane”, „zbârciogi”, „festoane”, puncte de subliniere, ca „tăietura”, servesc la ornamentarea iei, fiecare fiind realizat într-o altă culoare.
    Cămaşa se poartă cu gaci sau iţari în timpul iernii.
    Peste cămaşă oşanul poartă „uioşul” sau „guba“, ţesătură de lână cu ornamente în dungi.