Alina Gorghiu - experta p...ii

Alina Gorghiu - experta p...ii

         De o bună bucată de timp, Alina Gorghiu nu ne-a mai surprins cu nimic, în afară de schimbarea coafurii, de accentuarea coloraturii tenului, datorată poate excesului de fard, şi de smochinirea corporală, vizibilă chiar şi în fotografiile pe care şi le face singură şi le pune pe blogul dumneaei (vă recomand albumul ei personal în care se văd, în toată splendoarea, nişte punguţe fleoşcăite atârnând în respectul legii lui Newton).
         Recent însă, Alina a recidivat, explicând pe blog, expertă în ale marinăriei, că urarea făcută lui Băsescu de ziua lui „vânt din pupa“ este pentru marinari o înjurătură. Postarea de pe blogul ei este plină de emoticonuri, în stilul specific elevelor de liceu, dar o reproducem aidoma, să nu fim acuzaţi că nu respectăm deontologia citării: „Mâine este ziua preşedintelui Băsescu. Cei de la PDL îi urează «vânt din pupa» ))) Pentru cei care merg cu barca asta este o înjurătură, vântul din pupa fiind cel mai rău pt navigatori )). Ştiu ei ceva ce noi nu ştim?“. E haios când proştii se dau inteligenţi, dar e şi mai cool să vezi o deputată din Tecuci, oraş cu ieşire la mare, cum se dă expertă în ale marinăriei.
         Pentru a o ajuta pe viitor în înţelegerea termenilor marinăreşti, în caz că recidivează pe acest teren umed, recomandăm silfidei noastre liberale să citească pentru început o lucrare intitulată „Factorii ce influenţează manevra navei“, ce face parte din bibliografia cursului Manevra Navei, ce se învaţă la Catedra de Navigaţie şi Transport Maritim. Foarte pe scurt, numai pentru Alinutza, iată pasajul din curs cu privire la vântul din pupa.
         Aerul şi tenisul întăreşte... viteza de înaintare
         „Rezistenţa aerului la înaintarea navei este direct proporţională cu viteza de deplasare a navei şi se compune din: a) rezistenţa opusă de opera moartă (emersă) a navei, b) rezistenţa opusă de suprastructurile navei, c) rezistenţa opusă de arborada şi greementul navei. Ca şi în cazul apei, rezistenţa aerului se compune din: a) rezistenţa de frecare, b) rezistenţa turbionară unde:
         C a - coeficient adimensional (1,2 - 1,4 pentru nave);
         P aer - densitatea aerului (1,206 kg/m3)
         F - proiecţia pe planul transversal a părţii navei situate deasupra apei;
         V - viteza navei;
         V vânt - viteza vântului (m/s) - pozitivă pentru vânt din prova şi negativă pentru vânt din pupa, vântul din prova scade viteza navei, cel din pupa creşte viteza navei;
         Expresia generală a rezistenţei totale la înaintarea navei este:
         R = Rf + Rt + RV + Rap + Rval + Ra unde:
         R val - rezistenţa valurilor create de vânt“.
         Aşadar „vântul din pupă creşte viteza navei“. Ce mai spune, însă, şi Manualul de navigaţie (am un prieten vaporean şi m-a servit când a auzit că e pentru Alinutza). „Cunoaşterea factorilor care influenţează calităţile nautice şi manevriere ale navei este esenţială în pregătirea marinărească. Comportarea navei faţă de vânt este calitatea navei de a se orienta faţă de direcţia vântului. Orientarea este condiţionată de: a) forma operei vii şi operei moarte a navei; b) forma şi dimensiunile suprastructurilor; c) viteza navei; d) starea mării; e) direcţia din care primeşte vântul etc. Navele care au tendinţa de a veni cu prova în vânt se numesc «nave ardente», iar navele care au tendinţa să vină cu pupa în vânt se numesc «nave moi».
         Rezultatul presiunii totale a vântului asupra suprafeţei velice a navei poate lua valori importante, influenţând în mod hotărâtor manevra, guvernarea şi chiar siguranţa navei ca stabilitate. Asupra navei în mişcare acţionează «vântul aparent», care este rezultanta vântului navei şi a vântului real, şi care deplasează vântul aparent spre prova navei.
         Ca urmare a acţiunii vântului, nava vine sub vânt şi se reduce viteza şi îi apare deriva. Abaterea provei navei sub vânt este anulată de acţiunea sistemului de guvernare şi al cârmei, dar nu se poate anula deriva şi, deci, nava se va deplasa paralel cu ea însăşi, în drumul adevărat, dar pe traiectul indicat de direcţia drumului deasupra fundului. În condiţiile mersului în derivă a navei rezultă că rezistenţa apei la înaintare nu se mai exercită simetric în ambele borduri, ci creşte în bordul derivei ca urmare a presiunii exercitate pe suprafaţa imersă a navei.
         Poziţiile de echilibru ale navei faţă de vânt şi valuri sunt variabile, în raport cu tipul constructiv, cu viteza de marş, forţa vântului şi starea mării. Se numeşte «poziţie de echilibru» relativ la navă orice situaţie în care acţiunile derivatoare ale vântului, rezistenţei de carenă, elicilor şi cârmei se echilibrează în ansamblu, permiţând astfel navei să urmeze un drum drept în mers sau să rămână la un anumit cap stabil când este stopată.
         În concluzie: Pe vânt dinaintea traversului şi din travers nava tinde să vină în vânt. Pe vânt tare şi viteză redusă cu vânt de travers se măreşte deriva şi din cauza valurilor creşte ruliul. Pe vânt din prova stabilitatea este bună, iar efectul valurilor este relativ redus. Cu vânt din pupa stabilitatea este bună, în plus elicea şi cârma sunt suficient afundate, obţinându-se efecte bune de guvernare şi viteză“.
         Gorghiu a confundat urarea „vânt din pupa“ cu urarea „vânt din p..ă“, pe care o aude probabil des
         Se pare că urarea „vânt din pupa“ a fost pentru prima oara adresată marinarilor care plecau pe ocean de la Cadiz, port spaniol la Atlantic, construit chiar de fenicieni, cuceritorii mărilor şi oceanelor. Cadiz este strâns legat de istoria lumii, descoperiri de continente, bătălii celebre pentru supremaţie în apele Atlanticului, Mediteranei şi a Mării Nordului.
         De la Cadiz se strigă de pe mal marinarilor vestita urare „vânt bun din pupa“, vorbă rămasă până în zilele noastre. Pe atunci, unica forţă de propulsie a navelor era vântul. În acele vremuri „Vânt bun din pupa“ însemna să poţi traversa Atlanticul şi a putea ajunge mai repede înapoi pe la casele fiecăruia. „Vânt bun din pupa“ însemna să ştii să prinzi în vele acele vânturi care bat apele Atlanticului. Îţi trebuie o cunoaştere foarte bună a curenţilor şi a vânturilor din Atlantic. La plecare din Cadiz îţi trebuia un vânt prins în vele, iar la întoarcerea din Caraibe, alt vânt venit de prin nordul oceanului, trebuia să ştii să te foloseşti de el, şi care te aduce înspre ţărmurile Europei.
         Acei oameni care se foloseau de vânt, stele, soare şi curent erau într-adevăr navigatori, căpitani adevăraţi, care obţin cu vânt din pupa „efecte bune de guvernare şi viteză“. Căinarea ipocrită şi lipsită de competenţă a deputatei liberale Alina Gorghiu mă duce la ideea că poate ar trebui, pe viitor, ca liberalii să facă cu Gorghiu un curs mai aprofundat de navigaţie, nu doar de cunilicţie, deoarece există de exemplu între termenii marinăreşti şi termenul „Prize de fund“ şi se sparie gândul ce ar putea crede Gorghiu că înseamnă asta...
         (Prizele de fund sunt deschiderile practicate în opera vie a navei cu ajutorul valvulelor Kingston pentru inundarea anumitor compartimente n.n.).