Primarul din Ştei reclamat de viceprimar la Parchet

Primarul din Ştei reclamat de viceprimar la Parchet

         Până acum 10 ani, Casa de Cultură “Miron Pompiliu” din Ştei îşi merita cât de cât numele: nu că aici s-ar fi făcut teatru ori balet, dar instituţia avea totuşi “activităţi cultural-distractive”, ca orice stabiliment similar din oraşele mici.
         După ce Primăria a scos la licitaţie închirierea Casei, aceasta a devenit tot mai puţin culturală, iar cu timpul situaţia ei a încetat şi să fie distractivă. Ba a devenit chiar dramatică, deoarece firmele chiriaşe au adunat datorii de peste 300 de milioane de lei vechi. Politizaţi, banii au ajuns motiv de zâzanie între primii doi cetăţeni ai urbei, viceprimarul PNL acuzându-l pe primarul PD-L că nu mişcă un deget să-i recupereze, pentru a nu-şi deranja sponsorii înaintea campaniei electorale…
         Chiriaş-asociat
         În 1998, în urma unei licitaţii, Primăria Ştei a închiriat Casa de Cultură societăţii Prod Com Serv din Beiuş, la un tarif lunar de 771 dolari, sumă din care instituţia urma să se autofinanţeze. După doar câteva luni, însă, instituţia primea un alt chiriaş, care nu a participat la licitaţie, dar care se asociase cu firma câştigătoare. Este vorba de firma Coriolan SRL, din Ştei, patronată de celebrul Coriolan Bruchental, pe atunci soţul Ionelei Pop Bruchental (acum deputată PD-L) şi fin de cununie al lui Vasile Blaga, secretarul general al aceluiaşi partid.
         Deşi asocierea nu-i dădea lui Coriolan dreptul să preia automat închirierea Casei de Cultură, exact acest lucru s-a întâmplat. Mai mult, după un an, firma lui Bruchental a beneficiat şi de reducerea chiriei la 424 dolari, datorită investiţiilor făcute în barul, clubul şi discoteca amenajate în instituţia de cultură.
         “Scrisori de dragoste”
         În martie 2005, între şeful Casei de Cultură, Marius Duşe, şi primarul Ioan Lucaciu a început o lungă serie epistolară având ca subiect chiria pe care Coriolan “uita” sistematic s-o achite. “Scrisori de dragoste”, le numeşte viceprimarul Mihai Harn, revoltat că nici acum, după 3 ani, mai-marele Primăriei n-a încercat să recupereze banii. Ba, dimpotrivă, a ascuns faţă de consilieri datoriile acumulate de chiriaşi.
         Prima scrisoare datează din martie 2005, când Duşe îl informa pe Lucaciu că firma Coriolan a acumulat restanţe pe 6 luni şi că, văzând că nu-şi achită datoriile, a încetat să-i mai factureze contravaloarea chiriei. Duşe cerea ajutorul Primăriei, atât pentru recuperarea banilor, cât şi pentru rezilierea contractului de închiriere. Primarul a răspuns abia după o lună, cerându-i lui Duşe să se prezinte la el cu documentele, pentru a le studia. Şi le-a studiat, timp de alte 10 luni…
         Un chiriaş, doi chiriaşi, trei chiriaşi…
         În decembrie 2005, în loc să facă demersuri pentru recuperarea banilor, Lucaciu a încheiat, cu de la sine putere, un document prin care a schimbat din nou chiriaşul, dintr-o simplă trăsătură de condei. E vorba de un act adiţional la contractul iniţial cu Coriolan SRL, semnat de astă dată cu Stanmiro SRL, care prelua, pur şi simplu, contractul de închiriere de la firma lui Bruchental, odată cu barul, clubul şi discoteca!
         Coincidenţă sau nu, Lucaciu îl despovăra astfel pe Bruchental de grija afacerii din Ştei, cu doar 2 luni înainte ca sponsorul PD-ist să primească o condamnare la 4 ani şi 6 luni de închisoare, pentru contrabandă.
         Actul semnat de primar cu Stanmiro era, însă, de două ori nelegal: în primul rând pentru că închirierea nu se putea face decât în urma unei licitaţii aprobate de Consiliul Local, iar pe de altă parte fiindcă un act adiţional încheiat cu o firmă nu poate completa un contract încheiat, anterior, cu o alta.
         Supărat…
         Al treilea chiriaş, Stanmiro, a continuat să acumuleze datorii după modelul Coriolan până în iunie 2006. Situaţia a căpătat atunci o nouă întorsătură deoarece, în loc să-şi achite debitele, Stanmiro şi-a notificat la Primărie intenţia de a pleca din Casa de Cultură. Şi, fără să mai aştepte răspuns, administratorul firmei a decis mutarea, care s-a produs după 2 zile într-o adevărată ţigănie. “Au luat toate instalaţiile, până şi cea sanitară, inclusiv WC-urile, chiuvetele şi chiar ţevile din pereţi”, afirmă viceprimarul Mihai Harn.
         Fiindcă în acea zi edilul-şef era plecat din ţară, Harn a alcătuit ad-hoc o comisie care a întocmit un proces-verbal pentru consemnarea stricăciunilor. Scandalul a avut ecouri o lună, până când primarul s-a întors la cârmă şi, pentru prima oară în 7 ani, situaţia Casei de Cultură a ajuns pe masa consilierilor locali. Dar numai sub forma unei informări, prezentate şi aceea de viceprimar.
         La Parchet!
         Practic, însă, problema banilor ce trebuiau recuperaţi a rămas tot nerezolvată. “Singura noutate e că am alocat de la buget 55 de milioane pentru înlocuirea instalaţiilor”, precizează Harn.
         Din partea primarului, reacţie zero. Abia după încă o lună, când Curtea de Conturi a cerut Primăriei să încaseze restanţele, Lucaciu a dispus facturarea chiriei către Coriolan, pe cele 10 luni cât a stat în Casa de Cultură fără a i se emite facturi. Cât despre recuperarea datoriilor ajunse la 200 de milioane, el i-a cerut lui Duşe să facă dovada că a încercat procedura de conciliere cu Corioloan şi cu Stanmiro, obligatorie înaintea oricărui proces de acest fel. “Dar nu şeful Casei de Cultură trebuia să facă asemenea demersuri, ci chiar primarul. Căci el a semnat actele şi tot el spunea că instituţia putea fi reprezentată în instanţă doar de juriştii Primăriei”, afirmă Harn. “Eu am spus, eu am auzit. De atunci, Lucaciu n-a mai făcut nimic în chestiunea asta”, adaugă vicele.
         Astfel că, după încă un an, în octombrie 2007, când datoriile au crescut la 300 de milioane şi convins că Lucaciu va rămâne “pasiv” pentru a nu-i supăra pe patronii celor două firme apropiate PD-L, Harn a sesizat Parchetul Beiuş, cerând cercetarea penală a primarului, pentru abuz în funcţie contra intereselor publice şi fals în înscrisuri oficiale.
         Vânat politic
         Chestionat de BIHOREANUL, Ioan Lucaciu şi-a exprimat convingerea că acuzaţiile secundului său nu sunt decât urmarea ambiţiei lui Harn de a-l discredita, pentru a-şi mări propriile şanse în viitoarea campanie electorală. “Se ţine de chestii slabe, dar am conştiinţa curată. N-am vrut să favorizez pe nimeni, cel puţin nu cu intenţie şi nu în afara legii”, se explică primarul, adăugând că filozofia sa în conducerea oraşului e alta, mai înţelegătoare: “În 14 ani de administraţie, n-am dat nicio amendă şi n-am dat pe nimeni în judecată. Chiriaşii tot plăteau până la urmă, dar Harn a făcut scandal până i-a alungat. Mai bine-i că stă goală clădirea şi nu produce nimic? Sau că tinerii din Ştei merg la Beiuş ca să se distreze?!”.
         Argumentele nu sunt de lepădat. Numai că Lucaciu nu poate dovedi cu niciun document că ar fi fost preocupat să rezolve problemele rapid şi transparent, alături de ceilalţi aleşi locali. Ori că, atunci când litigiul a ajuns de nerezolvat pe cale amiabilă, ar fi trimis firmelor cărora le-a închiriat Casa de Cultură măcar o singură notificare sau somaţie de plată.
         Când doi se ceartă, pierde al treilea
         Deocamdată, plângerea făcută împotriva primarului din Ştei este “în lucru” la Parchetul Beiuş, care a cerut Serviciului de Investigare a Fraudelor din Poliţia judeţeană să facă ancheta preliminară. Şi, pentru că aceasta merge cu paşi de melc, e suficient ca, în focul campaniei, Lucaciu să suporte din partea adversarului liberal infamanta etichetă de “cercetat penal”. Un epitet pentru care, probabil, la rândul lui, ar putea să-i ceară socoteală lui Harn.
         Fie că bătaia se va da pe teren politic sau va ajunge în sălile tribunalelor, un lucru e sigur. La Ştei, oraşul disputat şi împărţit între liberali şi pedişti, cei care culeg roadele scandalului sunt tot cetăţenii de rând.
         UN CUSURGIU
         Bine faci, rău primeşti
         Primarul din Ştei consideră că viceprimarul îi bagă beţe-n roate fiindcă “atâta ştie”. Culmea e, spune Ioan Lucaciu, că el s-a purtat ca un domn faţă de Mihai Harn, semnându-i acestuia contractul de şcolarizare, pe banii Primăriei, la Institutul Naţional de Administraţie, atunci când vicele liberal umbla să devină prefect în locul lui Ilie Bolojan.
         Harn admite că primarul i-a făcut un bine, dar spune că Lucaciu nu avea cum să-l refuze. Admite, de asemenea, şi că e cusurgiu, dar fiindcă n-are încotro: “Dacă primarul nu respectă legile, ce să fac? Să tac?”. El recunoaşte că a fost un “Gică-Contra” mai ales faţă de umflarea personalului Primăriei: “M-am opus dorinţei lui Lucaciu de a inventa posturi pentru a-şi răsplăti susţinătorii”. Harn spune că aşa s-a întâmplat la Biroul de Evidenţa Persoanelor, atunci când acesta a trecut de la Poliţie în subordinea Primăriei. Primarul a dublat schema de la 3 la 6, în ciuda legii care prevede că, în localităţile cu mai puţin de 50.000 de locuitori (cum e cazul Şteiului şi al comunelor limitrofe, ce totalizează 29.000), e permisă încadrarea unui funcţionar la fiecare 10.000 de locuitori.sd