Cu un partid mic şi un trust mare, Dan Voiculescu a fost aproape întotdeauna la putere

Nu credem să fi existat în România, din 1990 încoace, un personaj care să aibă atâta influenţă în politica românească precum Dan Voiculescu. Cum a reuşit asta? Cu un trust media puternic; cu un partid „de buzunar”, cum l-au numit unii, dar numai bun să încline balanţa puterii atunci când a fost cazul; nu în ultimul rând, cu o minte de-a dreptul diabolică, o minte care a produs şi apoi a pus în aplicare scenarii politice incredibile. Haideţi să ne amintim doar câteva dintre jocurile politice făcute de Voiculescu de-a lungul timpului, jocuri menite să aducă la putere un partid care, de unul singur, n-a depăşit decât o dată pragul electoral de 5%, la localele din 2004, când a obţinut 6%.
Dan Voiculescu a înfiinţat Partidul Umanist din România în 1991. Un partid mic, nesemnificativ, dar care a devenit cunoscut odată cu înfiinţarea şi dezvoltarea trustului de presă Intact. A devenit cunoscut, dar nu şi votat, pentru că, deşi trustul media creştea şi tot creştea, PUR rămânea undeva la 3-4%. Cu toate acestea, din 2000 încoace, Partidul Umanist a reuşit să intre mereu în Parlament, de fiecare dată sub „umbrela” altora. În 2000, sub „umbrela” PDSR, mai exact ca membru al Polului Democraţiei Sociale din România. Atunci, PUR a intrat şi la guvernare, alături de PDSR, în Guvernul al cărui premier era Adrian Năstase. După trei ani a părăsit guvernarea, motivul oficial fiind acela că Năstase a desfiinţat Ministerul pentru IMM-uri, care aparţinea umaniştilor. În realitate, Voiculescu şi Năstase erau deja la cuţite, lucru care s-a văzut ulterior când, după retragerea PUR de la guvernare, media lui Voiculescu a „bubuit” Cabinetul Năstase şi PDSR într-un mod fără precedent până la acea vreme. În toamna lui 2004, însă, PUR face o nouă alianţă cu PDSR, devenit între timp PSD şi intră lejer în Parlament sub „umbrela” social-democraţilor. Numai că, Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidenţiale din acel an. Le-a câştigat Traian Băsescu, iar Voiculescu s-a reorientat rapid, trecând cu tot cu partid şi trust media de partea Alianţei DA (formată din PDL şi PNL). Graţie parlamentarilor PUR, în jur de 30 la număr dacă ţinem minte bine, Alianţa DA a obţinut majoritatea în Parlament şi a trimis PSD în opoziţie.
2005 a fost un an cu multe evenimente în ceea ce priveşte PUR şi chiar în ceea ce-l priveşte direct pe Dan Voiculescu. Partidul Umanist şi-a schimbat denumirea în Partidul Conservator, Voiculescu s-a retras de la conducere şi a rămas „doar” preşedinte fondator, iar trustul de presă şi restul afacerilor au fost cedate celor două fiice – Camelia şi Corina. După câteva luni, CNSAS l-a declarat colaborator al Securităţii pe Dan Voiculescu, lucru care nu a şocat pe nimeni, cunoscute fiind funcţiile pe care le-a avut în timpul regimului comunist, precum şi averea de dinainte de 1990, în jurul căreia circulă numeroase poveşti.
În 2007 a urmat poate cel mai mare scandal politic din România post-decembristă, care a culminat cu suspendarea preşedintelui Traian Băsescu de către Parlament. Comisia pentru anchetarea faptelor preşedintelui Băsescu a fost condusă tocmai de Dan Voiculescu, conflictul dintre cei doi atingând noi culmi. La referendum, Traian Băsescu a fost reconfirmat preşedinte, iar acela a fost momentul din care în România nu a mai existat linişte pe scena politică, urmând atacuri incredibile şi un război extrem de dur între Voiculescu, prin intermediul trustului media, şi Traian Băsescu.
La alegerile din 2008 regăsim Partidul Conservator din nou în alianţă cu PSD, aşa a şi intrat, de altfel, în Parlament. Totuşi, alegerile au fost câştigate atunci de PDL, iar în 2009 Băsescu obţine al doilea mandat de preşedinte, deşi Mircea Geoană, candidatul PSD, sărbătorea deja victoria.
Şi ajungem la 2012, un an greu din punct de vedere politic, cu multe scandaluri şi o agitaţie nemăsurată. A fost anul în care, practic, Antena 3 a câştigat alegerile pentru Uniunea Social Liberală, formată din PNL+PC pe de o parte şi PSD+UNPR de cealaltă parte, Dan Voiculescu fiind cel care a pus la cale această uniune şi cel care a susţinut-o pe toate căile posibile, dar mai ales prin media. Prin PC şi trustul Intact, Dan Voiculescu l-a ridicat pe Crin Antonescu într-o poziţie politică şi electorală în care, probabil, nici el nu credea că va ajunge vreodată, pentru ca apoi să-l facă praf după ieşirea PNL de la guvernare şi ruperea USL. Voiculescu şi ai lui s-au poziţionat de partea lui Victor Ponta şi a PSD, acolo unde, teoretic, regăsim şi acum trustul media şi PC. Mai puţin pe Dan Voiculescu, ajuns după gratii şi terminat, probabil, ca om politic. Sfori, însă, poate va mai trage pentru că ştie multe despre prieteni şi adversari, dar nu va mai putea fi niciodată artizanul vreunei negocieri politice.