8 ani de chinuri pentru că DNA voia dosare vedetă

       Săptămâna trecută, un dosar care a făcut multă vâlvă timp de 8 ani de zile, a fost soluționat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție. Fostul senator PC Mircea Banias și 38 de inculpați, printre care și fostul secretar general al Ministerului Administrației și Internelor, Laurențiu Mironescu, au fost achitați în dosarul importurilor ilegale din Portul Constanța.

       Acest dosar, început sub `domnia` Laurei Codruța Kovesi ca Procuror General, se dorea a fi o mare realizare pentru Direcția Națională Anticorupție. Dar, atunci când se trimit oameni în judecată pentru lucruri pe care nu le-au făcut, doar pentru ca o instituție să fie în centrul atenției, un astfel de dosar vedetă se transformă într-un chin pentru așa-zișii inculpați. Este cazul soților Marinescu care au trecut printr-un coșmar din cauza excesului de zel al procurorilor DNA.

       Potrivit Luju.ro, în dosarul celor 39 de inculpați, informațiile din minută au arătat că 28 dintre aceștia au stat în arest 3.208 zile, scrie Antena 3 și precizează că dosarul a fost instrumentat de procurorul Gheorghe Bocsan (plecat ulterior din DNA), iar procurorul Lucian Papici (de asemenea plecat din DNA) a confirmat rechizitoriul. „Ce au constatat judecătorii? Că rechizitoriul era o mizerie, că nu existau probe, că ceea ce se prezenta drept probe nu puteau fi susținute în niciun fel. Mai mult decât atât, erau utilizate așa-zise interceptări telefonice, respectiv erau depuse la dosar convorbiri care nu avuseseră loc. Erau prezentate persoane cu identități false - adică se spunea că cineva care spunea ceva era persoana X. Ce să vezi, nu era persoana X. Și seria ticăloșiilor din acest abuz este lungă - peste 1.500 de pagini” a spus Adrian Ursu în cadrul emisiunii „Exces de putere”.

       Soția lui Laurențiu Mironescu, fost secretar general al Ministerului Administrației și Internelor, `vedetă` în acest dosar încheiat cu achitare după 8 ani, a povestit o parte din umilințele și suferințele prin care a trecut alături de soțul ei în toată această perioadă. 

       „Multe dintre convorbirile prezentate drept dovezi nici nu au mai ajuns în dosar. Ele erau doar `scăpate` presei, ca să creeze senzația că se întâmpla ceva. (...) Abuzurile au fost multe. Peste unul dintre cei din dosar au intrat mascații în casă cu armele, el având un copil autist de 2 ani și ceva. O persoană a murit, o persoană a făcut atac cerebral. (...)

       Încă mă trezesc la ora 05:00 dimineața și nu mai pot dormi că încep și mi se învârt gândurile în cap. Mă gândesc oare se mai poate întâmpla ceva, s-a terminat? Luni, după ce s-a terminat termenul, am mers cu avocatul să bem o cafea, să discutăm ce a fost acolo și a primit un mesaj la un moment dat. Și zice: `Ia uite, cazul Mironescu. Au respins apelurile, e gata`. Noi ne-am uitat așa... Era Laurențiu în fața mea la masă, avocatul în partea dreaptă. Ne-am uitat unul la altul, ne-am uitat la avocat. Eram goliți de gânduri. Nici nu am avut puterea să ne ridicăm de pe scaun, să ne îmbrățișăm, să plângem, să facem ceva. Ne-am uitat unul la altul, am întrebat din nou dacă sigur s-a terminat și am început să sunăm prietenii.

       Când le auzeam vocile, când îi auzeam cum se bucură, am început să plângem. Au plâns prieteni cu noi la telefon. Pe Laurențiu nu l-am văzut plângând, până în clipa în care unul dintre preteni a început să plângă la telefon. Oamenii chiar au stat lângă noi, s-au bucurat. Unul dintre prieteni l-a sunat a doua zi și a început să plângă: `Măi Laurențiu, mă gândesc la părinții tăi, la mama ta, la tatăl tău ce ar fi spus - tatăl lui Laurențiu a murit în 2009 - ce ar fi spus că ai intrat în mizeria asta și au trebuit opt ani de zile ca să ieși din ea? Ai fost legat de mâini și de picioare și ți-ai strigat neputința” a povestit Adriana Mironescu în cadrul emisiunii „Exces de putere”. 

       Jurnalista Berta Popescu a explicat la Antena 3 că judecătorii de la Înalta Curte au avut nevoie de mai bine de 1.500 de pagini pentru a motiva achitarea din primă instanță: „(...) pagini în care sunt scrise extrem de multe motive, de la acele convorbiri care nu existau, la vocea inculpaților de pe înregistrări care de fapt nu era a inculpaților despre care vorbeau procurorii DNA. Judecătorii, în motivarea respectivă, au scris că nu au existat niciun fel de probe în dosarul respectiv, astfel încât să fie susținute acele acuzații și că, mai mult decât atât, practic acuzațiile au fost cumva doar o înșiruire a acestora, fără să aducă procurorii argumente puternice pentru a fi susținute”.

       Oare câte dosare au întocmit unii dintre procurorii DNA, dosare ce au distrus oameni nevinovați, cu așa-zise probe care s-au dovedit a fi nule? Câți procurori `lucrează` în acest fel pentru a obține o condamnare? Câți români nevinovați sunt urmăriți penal pe baza unor „convorbiri care nu există” sau a tot felul de probe inventate doar pentru a se crea un impact mediatic major? Tot mai multe dosare de acest fel încep să iasă la iveală și să demonstreze că Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție trebuie să existe și să intervină, pentru ca 8 ani de cercetări și aproximativ 100 de termene de judecată pentru a se face dreptate, să nu fie ignorați și percepuți ca o întâmplare nefericită. 

Sursa foto:  ://puncttv.ro/2017/03/22/dna-face-curatenie/