În calitate de personalitate a vieţii publice literare, scriitorul Mircea Bunea a avut o activitate bogată, contribuind ca redactor al ziarului „Scânteia” (1971-1979 / 1984-1989); redactor al revistei „Flacăra” (1979-1984); membru fondator şi şef de secţie al ziarului „Adevărul” (1990-1993); director al revistei „Monopol” (1991-1993); reporter de război în Transnistria şi Iugoslavia; profesor la Academia de Muzică din Bucureşti, al Cursului de publicistică organizat de Fundaţia Jora; director fondator al ziarului guvernamental „Vocea României” (1993-1995); senior editor al revistei „Melos” (din aprilie 1990); colaborator la Revista Romană de Sociologie, editată de Institutul de Sociologie al Academiei Române (din 2003).
În calitate de scriitor, prin activitatea sa prestigioasă, a lăsat atât ţării, cât şi comunei Poiana Câmpina, printr-o donaţie oferită Bibliotecii „Dimitrie Gusti”, cărţi sub semnătură proprie ca: „Împotriva nisipurilor”, „Praguri de suflet”, „Praf în ochi. Procesul celor 24-1-2”, „ Agonia generalilor”, „Socio-estetica teatrului” şi altele.
Tot ca scriitor a participat la viaţa publică ştiinţifică prin lucrările sale apărute în colaborare cu alţi autori, comunicări ştiinţifice, reportaje, anchete sociale, eseuri, cronici de teatru, comentarii şi articole. A fost autorul singurului studiu apărut în perioada Ceauşescu împotriva „limbii de lemn” (1970-1987).
Pe plan social, Mircea Bunea a fost membru fondator al Asociaţiei de luptă împotriva drogurilor; vicepreşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al Comisiei de Atestare Profesională a Jurnaliştilor din Presa Scrisă; şeful departamentului literatură al UZPR (2007); membru fondator al Uniunii Criticilor şi Redactorilor Muzicali; membru fondator al Fundaţiilor „Mihail Jora” şi „Oedip”.
Mircea Bunea a trecut în nefiinţă în noiembrie 2012, fiind înmormântat la cimitirul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din comuna Poiana Câmpina. Propunerea lui Alin Moldoveanu ca acesta să devină cetățean de onoare este dovada aprecierii de care se bucură în comunitate.