la de Vlaşca

la de Vlaşca

     Deosebirea costumului de Vlaşca de celelal­te costume româneşti o face vâlnicul cu denumi­rea de „peşteman“. Păstrând caracteristica de bază a costumului românesc, unitatea, costu­mul de Vlaşca îşi are particularităţile sale, care uneori sunt evidente chiar de la sat la sat. Costumul de Vlaşca se compune din ie, poale „peşteman” şi catrinţă, maramă sau „cârpă“. Ia este piesa principală care se croieşte din pânza de in, bumbac, ori borangic. Se ţese în casă, in anotimpul de iarnă şi se dă la „năl­bit”. Pentru ornamentarea iei de Vlaşca se foloşeşte borangicul vopsit vegetal, lâniţa colorata, arniciul ori mulineurile din zilele noastre în culori vesele: roşu-rubiniu, vernil, galben-portocaliu, albastru-marin, verde-măsliniu - toate aşezate pe fondul culorii de negru sau roşu. Croiala cămăşii păstrează croiul moştenit din moşi-strămoşi. Caracteristic cămăşii de Vlaş­ca, este gulerul iei care, de multe ori, nu apare sub forma bucăţii obişnuite de pânză, ci sub forma unui „şnur“ vălurit. Acest şnur provine din cusătura punctului „drug" care se lucrează aşa de des pe marginea pânzei încât, când cămaşa se încreţeşte, drugul fiind aspru ia forma unui şnur.

     Distribuirea ornamentelor la cămaşa de Vlaş­ca se face în felul următor: Altiţa se coase pe umăr la distanţa de 7-8 cm de guler. Se ornamentează cu şiruri de moti­ve orizontale, cuprinzând câmpul mânecii dintr-o parte în alta a umărului. Şirurile se subliniază prin goluri de pânză în care se aşază fluturii cusuţi în formă de solzi. La o privire generală, altiţa de Vlaşca îţi apare ca o masă compacta de motive pătrate, romboidale, trapezoidale, despărţite între ele prin solzii fluturilor. La unele ii, motivele alti­ţei se despart prin linii de punct oblic ori cru­ciuliţe, printre care se intercalează firul auriu ori argintiu. Sub altiţă stă încreţul lat în motive geo­metrice, încreţ caracteristic iilor din sudul ţării. De multe ori încreţul este şi el ornat cu fluturi galbeni. De asemenea, apar uneori şi creţuri decorate policrom. Linii oblice, frânte, în for­mă de triunghiuri sunt colorate în galben-porto­caliu, verde măsliniu, maro etc. Din încreţ pornesc vertical cele trei „rânduri“ de motive care se prelungesc până jos, la mâneca largă ori strânsă  printr-o bentiţă (cămă­şile bătrâneşti). Motivele rândurilor sînt de cele mai multe ori motivele de pe altiţă. Uneori mâneca (din încreţ în jos) se ornamentează cu şiruri mărunte în „piez".

     Punctul specific iei de Vlaşca este punctul „oblic" (jumătate de cruce). Acesta se coase în formă de „pană" (într-o parte şi alta). Pentru frumuseţea ornamentului şi pentru a nu se între­zări firele de pânză, săteanca lucrează acest punct cu firul gros, astfel ci motivele apar bu­clate, reliefate. Combinat cu punctul oblic se folosesc crucea, drugul, brânelul. Cromatica iei de Vlaşca este veselă, luminoasa. Pe lângă culorile pastelate se foloseşte negrul ca culoare de fond, sau roşul închis. De la brâu în jos, săteanca poartă poalele, fixate de ie, la cămaşa bătrânească şi detaşate la ia mai nouă. Se decorează jos, pe margini si la „deal“ pe clini.Se folosesc motive cu rom­buri mici, pătrate, uneori figuri de oameni (la Muzeul Satului apare o horă de copii, fiecare cu „pană la pălărie"). Peste poale se poartă „peştemanul“ de Vlaş­ca, renumit prin bogăţia şi fastuozitatea sa. Moştenit din strămoşi, larg, bogat şi rotund, vâlnicul de Vlaşca înfrumuseţează silueta femeii, bine strânsă la mijloc cu „betele“ năvădite în ochiuri sau cu cordonul de metal „cu paftale“.

     Peştemanul cât şi „bosceaua“ (zăvelca din faţă) se lucrează la război în două iţe, din lână ori bumbac negru, în gama de culori caracteris­tice zonei. Motivul ornamental se distribuie la poale în formă de fâşie lată de 5-6 cm şi pe părţile din faţă „în sus“, care cad peste boscea. Ornamentele de pe părţi au forma de romburi, stele, pătrate, triunghiuri, mai mici sau mai mari. Se lucrează în „năvădeală“, în culorile de alb, roşu, verde, albastru. Sub peşteman stă bosceaua, decorată în motive geometrice aşeza­te în dungi orizontale.

     „Căpătâiul“ (partea de jos) boscelei este ţe­sut în motive geometrice ori figuri de oameni „păpuşi“, late până la 10 cm; din căpătâi por­nesc vărgi orizontale pe câmpul boscelei, câmp colorat în roşu viu; Bosceaua se lucrează „în scoarţă" (ţesătură în două iţe în care bătătura se bate bine cu spata, obţinându-se o ţesătură foarte deasă şi de mare rezistenţă). Costumului de Vlaşca i se adaugă eleganţa maramei de bumbac şi apoi de borangic, care este ornamentată în motive mari geometrice, în alb „picat“ cu albastru ori grena.