Marele pictor roman Gavril

GAVRIL (sec. XV - sec. XVI)

            Gavril sau Gavril Ieromonahul, autorul binecunoscutelor fresce de la Bălineşti (judeţul Suceava), este reprezentantul de frunte al şcolii moldoveneşti de pictură din epoca lui Ştefan cel Mare, ajunsă atunci, după un veac de fecunde căutări şi permanentă dezvoltare, la deplina sa afirmare. Întocmai ca şi alţi mari creatori români medievali, Ieromonahul Gavril s-a format sub puternica influenţă exercitată în sud-estul european de arta bizantină. Pic­tura sa poartă amprenta stilului rafi­nat, subtil al artei Constantinopolului din vremea dinaştilor paleologi, dar, în acelaşi timp, şi pecetea sensibilităţii propriului talent.

            Înălţat cu cheltuiala logofătului Ioan Tăutu, monumentul de la Bălineşti a primit podoaba culorii de la Gavril Ieromonahul, în anul 1493 (numele acestuia, scris cu frumoase caractere cursive, ce amintesc grafia elegantă a documentelor voievodale, s-a desco­perit pe tabloul votiv al edificiului). Pe suprafeţele generos oferite de arhi­tectura interiorului, artistul a realizat tradiţionalul program iconografic, îm­bogăţit însă cu teme şi subiecte noi. Frescele se caracterizează prin com­poziţii echilibrate, monumentale, con­struite cu ajutorul unui desen ferm, expresiv, viguros. Folosind o paletă limpede, plină de lumină, artistul a realizat pictura Bălineştilor într-o cro­matică armonioasă, decorativă, opti­mistă. Interesant în opera lui Gavril Ieromonahul este modul personal în care a abordat figura umană. Spre deo­sebire de arta bizantină pe care a avut-o model şi care realiza personaje rigide, neutre, reci, impersonale, pictorul ro­mân a creat chipuri adanc umane, familiare, unele inspirate chiar din me­diul în care a trăit.

            Spre exemplu, portretele ctitorilor sau cele ale împăraţilor Constantin şi Ele­na, despre care bizantinistul englez D. Talbot-Rice spunea că«sânt esenţialmente româneşti; nici greceşti, nici orientale».

            O altă particularitate a frescelor lui Gavril este prezentarea continuă, după modelul frizei, a scenelor aceleiaşi teme. Uşurinţa de înţelegere a subiec­tului pe care o oferă această inovaţie a făcut ca procedeul să fie preluat de toţi marii pictori din Moldova dece­niilor următoare.

            Frescele lui Gavril Ieromonahul au o distincţie a lor particulară, de necon­fundat. Ele marchează o etapă nouă, de sinteză, în plastica Moldovei medie­vale din a doua jumătate a veacului al XV-lea.

            La o cercetare mai atentă, pictura murală de la Bălineşti include şi cateva imagini care aparţin, fără îndoială, unor ajutoare. Această constatare dove­deşte că maestrul nu a lucrat singur, ci în fruntea unui grup de artişti care, stranşi pe langă el, îl aveau mentor. Gavril Ieromonahul apare deci în arta moldovenească şi ca primul conducă­tor de atelier de pictură murală cu­noscut.