Emil Botta poet si prozator

BOTTA, EMIL

   Emil Botta s-a născut la data de 15 septembrie 1911, la Adjud și a murit pe 24 iulie 1977 la București.

   Poet și prozator.

   Frate cu poetul Dan Botta. Tatăl, Theodor Botha, coborâtor dintr-o veche familie ardelenească, a fost medic al C.F.R., la Adjud; bunicul din partea mamei, Francesco Maria Franceschi, părăsise Corsica natală pentru a se stabili (1872) în Moldova, ca tehnician la fabrica de zahăr de la Sascut. Ceva din acest neastâmpăr al stirpei s-a transmis, pesemne, și nepotului care, pentru a deveni actor, pleacă la 15 ani de acasă, trăiește o vreme în provizorat, se înscrie apoi la Conservatorul de Artă Dramatică din București pe care îl va absolvi în 1932.

   După o serie de peregrinări pe la diverse teatre din capitală și din provincie, devine actor la Teatrul Național din București, pe scena căruia realizează memorabile interpretări: Werther (într-o ecranizare după Goethe), Iago (în Othello), și Macbeth de Shakespeare, Unchiul Vania de Cehov, Ion din Năpasta de I.L. Caragiale  ș.a. Pelicula cinematografică îi păstrează faciesul eteric, halucinat și torturat, egal cu sine în roluri diverse, tragice și problematizate cele mai multe, și cărora actorul le transmite, cu o hipnotică intensitate, marca inimitabilă a propriei personalități: Se aprind făcliile (1939), Viața nu iartă (1958), Erupția (1958), Când primăvara e fierbinte (1960), S-a furat o bombă (1961), Poveste sentimentală (1961), Pași spre lună (1963), Pădurea spânzuraților (1964), Răscoala (1965), De-aș fi...Harap-Alb (1965), Șah la rege (1965), Dacii (1966), Faust XX (1966), Subteranul (1967); Columna (1968), Reconstituirea (1969), Mastodontul (1975), Premiera (1976).

   Ca actor Emil Botta a fost distins cu Premiul deStat și cu titlul de Artist Emerit.

   Poetul, Emil Botta debutează în Bilete de papagal (1929).

   Încă de la primul volum de versuri își configurează o fizionomie poetică proprie, inconfundabilă; critica vremii n-a întârziat să remarce «semnele noi de lirism» care diferențiau estetic poezia lui Botta într-un context de epocă dominantde marii poeți interbelici, și care se vor constitui într-o voce poetică de o frapantă singularitate, doar ușor nuanțată pe parcursul anilor.

OPERA:

   Întunecatul April, București, 1937; Trântorul, București, 1938 (ediția a doua, revăzută și adăugită, București, 1967); Pe-o gură de rai, București, 1943; Poezii, București, 1966; Versuri, București, 1971; Poeme, București, 1974; Un dor fără sațiu, București, 1976.

Sursa foto: http://intelart.blogspot.ro/2011/06/emil-botta.html