Episcopul roman Dosoftei

DOSOFTEI (1624-1693)

            Cărturar de elită, poet, patriot, istoric, Dimitrie Barila sau, după numele mo­nahal, Dosoftei, este una din persona­lităţile marcante ale culturii medievale româneşti. Fiu al neguţătorului aro­mân Leontari, Dosoftei a făcut studii la Lvov. Pe langă retorică şi poezie, tanărul învăţăcel şi-a însuşit şi cateva limbi de circulaţie în epocă: latina, greaca, slavona. Reantors în Moldova, a stat o vreme la Probota, după care a fost numit episcop de Huşi şi apoi episcop de Roman. În a doua domnie a lui Gheorghe Duca vodă a fost ales, în anul 1671, mitropolit al Moldovei. Alăturandu-se politicii antiotomane a lui Ştefan Petriceicu vodă (1672- cu în­treruperi 1684), Dosoftei l-a urmat pe domnitor, în 1673, în exilul din Polonia.

Revenind în ţară după doi ani, a fost în­temniţat de Dumitraşcu Cantacuzino (1673 - cu întreruperi 1685) la manăstirea ieşană Sf. Sava. După puţină vreme a fost eliberat şi repus în scaunul mitropolitan.

            A murit ca ostatec în cetatea poloneză Stryj, de langă Lvov, cu puţin înainte de a împlini 70 de ani.

            Dosoftei a avut o activitate prodigioasă.

El a contribuit la răspandirea cărţii ro­mâneşti, tipărind în limba noastră, la Iaşi, principalele cărţi destinate acti­vităţii eclesiastice. Ca om de litere, Do­softei se remarcă îndeosebi prin«Psalti­rea... pre versuri tocmită» (apărută în Polonia, la Uniev, în 1673), prima mare operă în versuri în limba română, şi, în acelaşi timp, prima versificare a psalmilor, care s-a tipărit într-una din limbile popoarelor cu biserică orto­doxă. Scrierea se caracterizează printr-un limbaj curgător, fluent, purtător de elemente specifice frumosului grai arhaic al epocii:

«La apa Vavilonului
Jelind de ţara domnului
Acolo şezum şi plansăm
La voroavă de ne stranţăm
Şi cu inemă amară,
Prin Sion şi pentru ţară,
Aducandu-ne aminte,
Plangeam cu lacrămi hierbinte.»

            Deseori traducerea lui Dosoftei poartă amprenta versului popular, fapt ce explică marea ei raspandire in cele mai largi cercuri de cititori:

«Pre varfuri de munte
S-aud glasuri multe
De bucine mare,
Cu nalta strigare. »

«De pre greceşte si de pre sarbeste »,Dosoftei a tradus «Viata si petreacerea svintilor»,lucrarea aparuta in patru volume,intre 1682-1686, ultimul rămas ne­terminat din pricina celei de a doua pribegii în Polonia (unde, spunea un cronicar contemporan, a stat «în mare lipsă şi necaz»). Din literatura laică, Dosoftei a tălmăcit tragedia «Erofili», scrisă de cretanul George Chortatsis, care narează dragostea neamplinită din­tre fiica faraonului Filogon şi un fecior de împărat, hatmanul Panaret.

Dosoftei este autorul primei scrieri istorice româneşti care a văzut lumina tiparului: poemul «Domnii Ţării Mol­dovei». Lucrarea cuprinde lista crono­logică a domnitorilor Moldovei, de la Dragoş la Duca vodă (în cea de a treia formă a ei a fost extinsă pană la Con­stantin Cantemir).În anul 1689, Do­softei a tradus din greceşte o istorie uni­versală (cronograf), în care a inclus date privind trecutul Moldovei.

                Prin însemnatele sale înfăptuiri, ca om ce a sprijinit tiparul, ca literat, ca tra­ducător, Dosoftei merită pe drept cu­vintele de laudă ale cronicarului Neculce: «Acestu Dosofteiu mitropolit... pre învăţat multe limbi ştie: elineşte, lati­neşte, sloveneşte şi altă adancă carte şi-nvăţătură... In ţara noastră, pe-această vreme, nu este om ca acela».

            Continuându-l pe Varlaam, Dosoftei a creat o operă de mare valoare, «Psal­tirea... pre versuri tocmită» constituind în fapt actul de naştere al poeziei culte româneşti.

Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/69/Dosoftei.jpg/540px-Dosoftei.jpg