Capitanul Iancu Jianu

JIANU, IANCU (1787 - 1842)

Haiducia, formă de luptă socială larg răspândită în evul mediu, este menţionată documentar pe teritoriul ţării noastre încă din secolul al XVIII-lea. Cea mai veche ştire datează din anul 1213 când, la Oradea, s-a judecat procesul unor ţărani acuzaţi a fi în legătură cu haiducii ce atacaseră un nobil din jurul Aradului. Ea a dăinuit mult, peste veacuri, până în secolul trecut. Unul dintre ultimii haiduci de mare faimă a fost Iancu Jianu.

S-a născut dintr-o familie de boieri olteni, la Caracal. După ce a pedepsit prin moarte o gravă fărădelege săvârşită de arendaşul moşiei Brâncoveni, a apucat drumul greu, primejdios al codrului. Avea atunci 23 de ani. Haiducind întâi cu trei, apoi cu şase, niciodată cu mai mult de 30 - 40 cetaşi, Iancu a sprijinit pe cei aflaţi în grele încercări, a împărţit dreptate săracilor, a luat de la cei ce luau pe nedrept şi a dat nevoiaşilor. Isprăvile Jianului au atras mânia lui Caragea vodă (1812 - 1818) care, în mai multe rânduri, a trimis potere asupra sa. În 1817, prins din nou, viteazul haiduc a fost condamnat la moarte.

Obiceiul ţării, potrivit căruia orice osândit era iertat dacă o fată îl vrea de bărbat, l-a scăpat şi pe Iancu. Neputându-se împotrivi străvechii datini, Caragea vodă a eliberat pe cel sortit pieirii atunci când, în lanţuri, în faţa spânzurătorii, a fost cerut ca soţ de Sultana Gălăşescu, o tânără din suita prinţesei Ralu, fiica domnitorului.

În anul 1821, Iancu s-a prezentat voluntar în oastea lui Tudor Vladimirescu. Acesta l-a trimis la Silistra ca ambasador pe lângă Mehmet Selim paşa. Turcul însă a băgat la başcă (la închisoare) pe căpitanul de panduri şi l-a ţinut acolo timp de patru luni - până în august - când revoluţia din Ţara Românească a fost înăbuşită. După eliberare, Jianu s-a aşezat într-un cătun numit Chilii, nu departe de Caracal . Considerat de marii boieri drept urmaş al lui Tudor, Iancu Jianu a fost arestat în aprilie 1823, pe motiv că ar pregăti o lovitură de stat A fost însă, de frica mulţimii, curând eliberat.

Faptele de omenie şi curaj ale acestui haiduc s-au păstrat înscrise în vers de cântec, de baladă:

«- Floricică usturoi,
Usturoi în patru foi,
Bată-te crucea ciocoi,
De te-oi prinde-n sat la noi,
Să-ţi dau măciuci, să te-moi!
Unde văz ciocoi pe drum,
Să mi-l văz mai albătrân,
Mă fac broască pe pământ,
Numai cit un pui de cuc,
Să iau puşca să-l împuşc,
Să-l lovesc unde mi-l doare,
La netezul părului,
Unde-i păs ciocoiului,
Unde-i greu voinicului, în calea sufletului.»

Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6c/Old_picture_of_Iancu_Jianu_published_in_novel_%22Iancu_Jianu%22_written_by_Paul_Constant.jpg