Marele carturar iluminist Gheorghe Lazar

LAZĂR, GHEORGHE (1779 - 1823)

            Cărturar iluminist, organizator de şcoa­lă şi dascăl mult iubit de elevi, autor de manuale, inginer şi filozof, Gheor­ghe Lazăr a fost una din marile perso­nalităţi culturale din primul sfert al secolului al XlX-lea.

            S-a născut într-o familie de ţărani din comuna Avrig (judeţul Sibiu), aşezare veche de români de la poalele munţilor Făgăraş. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar liceul la Cluj (1798 - 1801) şi Sibiu (1801-1802). Studiile superioare le-a făcut la Cluj şi la Viena. Perioada petrecută în capitala Austriei a folosit-o nu numai pentru a urma cursuri de teologie, filozofie, drept, pe­dagogie, economie politică, istorie, fi­zică, geografie, topografie, matematici (varietatea lor arată preocupările mul­tilaterale ale tânărului student), dar şi pentru traducerea unor lucrări de etică, de ştiinţă, cum au fost «învăţăturile morale ale lui Gottlieb Ehrenweich», «Istoria împăratului Octavian şi a soţiei sale», o carte de Geografie etc.

            Revenit în Transilvania, a fost numit profesor la Academia teologică de curând înfiinţată la Sibiu. În cei cinci ani cât a ocupat această slujbă (1811- 1816) Gheorghe Lazăr a scris un « Compendiu de geografia Transilvaniei» şi o «Gra­matică română-germană». La cursurile lui sau în afara şcolii propaga idei patriotice  cu caracter social şi politic care nemulţumeau, fireşte, nobilimea şi înaltul cler. Astfel, intr-un discurs rostit în 1814, Gheorghe Lazăr spunea că «precum e adevărat că românii au datoria de supunere către stăpinire, nu e mai puţin adevărat că ei au şi dreptul de a fi ocrotiţi de ea deopotrivă cu ceialalţi supuşi ai ţării». Latent la început, conflictul a izbucnit public la 9 iunie 1815 cu prilejul unei adunări în care se aniversa ziua împăratului austriac Francisc al II-lea. În loc sa toasteze pentru sănătatea sărbătoritului, Gheorghe Lazar a toastat pentru Napoleon, reprezentantul speranţelor de eliberare naţonală a popoarelor asuprite. La acest act de curaj, oficialitaţile au răspuns prin concedierea celui ce-la înfaptuit. După o şedere scurtă la Braşov, Gheorghe Lazăr a trecut munţii în Ţara Românească. Stabilit la Bucureşti, şi-a câştigat existenţa fie predând lecţii particulare, fie ca inginer hotarnic.

           Eforia şcolii de la biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti, în căutare de profesori care să predea geografia, aritmetica, geometria, raporta domnitorului că a depistat «pe un Lazăr ingener, ce au venit acum de curând din părţile Transilva­niei aici într-acest pâmânt» şi care a dat asigurări «că la orice meşteşug filozoficesc este destoinic». Pentru a i se verifica cunoştinţele, Lazăr a fost pus să soco­tească dimensiunile unei grădini a ba­nului Bălăceanu. Priceperea lui Gheor­ghe Lazăr a uimit pe toţi, el obţinând un rezultat identic cu cel al unui geo­metru german, fără să fi dispus însă de intrumenteie trebuitoare. Câştigând încrederea celor în drept, Gheorghe Lazăr s-a dedicat carierei didactice. El a înaintat o propunere de înfiinţare la Bucureşti a unei şcoli româneşti. Proiectul, îmbrăţişat cu multă căldură de Iancu Văcărescu, banul Bălăceanu şi alţi oameni progresişti ai vremii, a fost aprobat prin decret domnesc, după lungi discuţii, la 6 martie 1818.

Instalată în Chiliile mânăstirii Sf. Sava (aflată cam pe locul unde s-a înălţat Universitatea din Bucureşti), şcoala înfiinţată de Gheorghe Lazăr a fost inaugurată în toamna aceluiaşi an. Conştient că «lumina numai prin învăţătură se poate dobândi. Lazăr s-a dedicat cu toată pasiunea pregatirii tinerilor elevi, de care, cum spunea Christian Tell, «era ascultat ca un profet».

            «El, slujba sa - notează Ion Heliade Rădulescu - niciodată nu şi-a socot-o drept o profesie, ci o chemare, o misioană (misiune)... Pare că era într-adins venit pentru a deschide un drum de regeneraţie. El îşi simţea vocaţia.»

            Pentru instruirea şcolarilor (printre ei se afla Christian Tell, viitorul revoluţionar de la 1848, Anton Pann, Petrache Poenaru, personalitate a învăţământului românesc, ş.a.) a scris, a prelucrat sau a tradus manuale de matematică, trigonometrie, gramatică, geografie, astronomie, filozofie, logică.

            În anul 1821, Gheorghe Lazăr a aderat cu entuziasm la ideile revoluţionare ale lui Tudor Vladimirescu, ajungând - datorită priceperii în probleme de ar­tilerie şi fortificaţii - unul din apropiaţii sfătuitori în chestiuni militare ai eroului pandur.

            Ros de o boală necruţătoare, Gheorghe Lazăr s-a stins din viaţă în toamna anu­lui 1823. Numele său însă, numele omului care a trăit la hotarul între două epoci şi ale cărui fapte au trecut în su­fletul urmaşilor, numele ctitorului şco­lii modeme româneşti a rămas înscris cu slove de nemurire în cartea culturii neamului nostru.

Sursa foto:  http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/04/Misu_Popp_-_Portretul_lui_Gheorghe_Lazar.jpg