Ia de Olt

         Ia este piesa principală a costumului femeiesc de Olt. Denumirea de „cămaşă de bună” sau ie, este proprie întregii zone etnografice.
         Se croieşte din foi drepte, fără nici un fel de răscroială, din pânza ţesută în două iţe. Mânecile se croiesc largi, jos având lărgimea de 40-60 cm la care se adaugă „cleata (clin) şi „broschiţa“. Gura cămăşii se croieşte „la o parte” ori în faţă (cămăşile bătrâneşti sau ale femeilor căsătorite).
         Gulerul este lat de 2-3 cm şi se încheie strâns pe gât cu unul-doi nasturi de culoare alba, albastră ori neagră.
         Distribuirea ornamentelor se face ca la toate iile cu altiţă, încreţ şi râuri; în nordul judeţului apare însă şi „ia încărcată” ori „ia cu trei rânduri”, ambele fără altiţă.
         Ia cu altiţă are ca ornament principal, altiţa dispusă transversal peste umăr. Motivele, în formă de fâşii, subliniate cu fir auriu ori argintiu, se dispun larg, în puncte de cruci, la un fir ori „piezuri” (tighele). Sub altiţă stă întotdeauna încreţul, care se lucrează cât lungimea altiţei şi cu o lăţime de 4-5 cm, în punctul obişnuit încreţurilor (punctul înaintea acului) şi mai nou, în punctul „la un fir“.
         Rândurile în număr de trei, pornesc de sub încreţ şi se prelungesc până jos la mână, unde ia se lucrează de regulă cu motivele de pe guler.
         Pieptul se ornamentează cu trei ori patru rânduri.
         Motive geometrice ori stilizări florale, se îmbină în cusături dense şi bogate.
         la încărcată (fig. 13) este ia fără altiţă în care motivul apare în formă de tablă care cuprinde toată suprafaţa mânecii până aproape de guler. Plasarea ornamentului se face fie în formă de „reţea”, ori „înfurcită”, fie în rânduri verticale înguste (1-2 cm), câte 12-15 rânduri, printre care se presară fluturi.
         Ia încărcată se ornamentează cu multe mărgele şi fluturi mari, albi. Mărgele în culori pastelate (verde, galben, lila ori roz, roşu, alb) se distribuie prin alternanţă, „în piez” (săbiat). Ca puncte de cusătură se folosesc: cruci, tigheje (piezuri) lănţişorul, punctul în scăriţă, „obânzeli”.
         Ia de Olt se poartă cu zăvelcile „în scoarţă" pe fond roşu şi cu „căpătâi” ales în motive florale, avimorfe, puternic stilizate, ori cu zăvelcile „în năvădeală” alese cu fir auriu ori argintiu (fig. 13). Tot în această parte a ţării se poartă şi vâlnicul „în scoarţă" pefond negru. Vâlnicul în scoarţă se ornamentează prin alesături în motive florale, la poale cu „bantă" lată de circa 20 cm, subliniate de dungi înguste. Pe „trupul” vâlnicului stau aruncate în „scăzământ” buchete de motive florale. Culorile motivelor sunt roşu, alb, „striin“ (roz trandafiriu), galben, ruginiu, verde moale, alb.
         În faţă stă „zăvelca” (catrinţa) peste care cad căpătâiele vâlnicului Zăvelca este aleasă şi ea tot cu „căpătâi” (bantă lată) în motive florale.
         La acest costum se poartă şi vâlnicul de catifea, care se ornamentează în motive florale şi avimorfe, ori cu „pomul vieţii”, cusute cu fluturi şi aceleaşi mărgele în culori pastelate, după desenul făcut cu „o bucată de săpun”.
         Pe cap se poartă „cârpa" sau marama de borangic, aleasă cu „căpătâi” şi motive „picate” cu albastru sau punctate cu fir auriu ori argintiu.
         Peste costum, în vreme de iarnă, s-a purtat „cortelul”, haină mare confecţionată din dimie (aba) albă, croită în clini şi decorată cu găetane în culorile de negru şi puţin roşu, şi motive plasate în jurul gulerului, buzunarelor şi jos la mână.