Ia de Ilfov se croieşte ca toate iile care fac parte din tipul iei cu altiţă, încreţ şi râuri.
Ia prezintă croiul cămăşilor româneşti cu mâneca largă sau bentiţă strânsă. Cuprinde aceiaşi distribuire a câmpilor ornamentali. Altiţa se compune din mai multe rânduri aşezate transversal şi despărţite între ele prin linii înguste de cruci, cu intercalaţii de fir metalic alb sau galben. Sub altiţă stă întotdeauna încreţul cusut în crem sau alb. Rândurile pornesc din încreţ până jos la mânecă.
Pieptul iei se ornamentează cu trei sau patru rânduri dispuse vertical de-a lungul gurii.
Ia se ornamentează ca şi celelalte ii din ţara noastră, în motive geometrice şi florale. Elemente asimetrice uneori, se îmbină în aşa fel încât capătă eleganţă şi dau frumuseţe ornamentului de Ilfov.
La ia veche, motivul ornamental de pe mânecă porneşte de sub încreţ până la mână, jos, sub formă de şiruri dese (de la 7-11 şiruri) cu ornamente mărunte dispuse vertical, distribuire care dă multă fineţe iei.
Printre aceste şiruri se intercalează fluturi albi ori galbeni, mari, dispuşi în rânduri câte unul, fixaţi prin câte o mărgică.
Cromatica iei este veselă, luminoasă. Culorilor de roşu, roşu cu negru, roşu închis li se adaugă culori ca verde-kaki, verde-măsliniu, galben, culoarea ceaiului, culoare care se obţine din foi de ceapă sau floare de tei.
Ia se poartă cu două catrinţe diferit dimensionate: una lată, încreţită în spate, şi alta în formă dreptunghiulară în faţă care se numeşte „zuvelcă“ sau „boscea“ . Catrinţa din spate se ţese-n scoarţă pe fond roşu şi se ornamentează cu dungi verticale alese în romburi, în unghiuri, ochiuri, care se colorează în alb, verde, galben, kaki, albastru, iar cea din faţă, „zuvelca“ se ornamentează cu căpătâi, în motive geometrice ori motive stilizate de oameni (păpuşi) şi vărgi transversale (foarte dese).
Femeia se încinge cu bete în ochiuri, subliniate cu colţi de mărgele albe (câte trei). Pe cap poartă marama fină de borangic, aleasă în motive geometrice, alesătură ce cuprinde întreg câmpul maramei.