Dobromir (sec. XV – sec. XVI) şi Dobromir cel Tanăr (sec XVI), sânt doi dintre cei mai talentaţi, mai cunoscuţi pictori români din acest veac al XVI-lea, atat de bogat în nume şi realizări artistice prestigioase.
Date biografice despre Dobromir sau Dobromir din Targovişte - cum i se mai spune - nu se cunosc. Se ştie doar că, în calitate de şef al atelierului domnesc de pictură din capitala de atunci a Ţării Româneşti, a realizat decoraţia murală a celor mai importante monumente înălţate în epocă. Împreună cu Jitian şi cu Stancu, în 1515, a făcuţ, cu «vopsele de aur», frescele de la Dealu.
Patru ani mai tarziu, a îmbrăcat în culoare Bistriţa Craioveştilor, asociaţi fiindu-i atunci meşterii Dumitru şi Chirtop.
În vremea lui Radu de la Afumaţi, în anul 1526 «cu mana lui Dobromir» a fost împodobită cu picturi cea mai importantă ctitorie a lui Neagoe Basarab - biserica episcopală din Curtea de Argeş (părţi importante din această frescă sânt expuse astăzi la Muzeul de artă al R S. România). Din puţinele fragmente ce se păstrează încă din opera lui Dobromir (picturile de la Dealu şi de la Bistriţa nu mai există), se pot descifra trăsăturile specifice artei sale.
Personajele sânt monumentale, solemne, în atitudini majestoase; chipurile lor, uşor distante, au o nobleţe, o seninătate particulare. Desenul este ferm, sigur. Paleta vie, subtil armonizată, foloseşte cu precădere albastrul, verdele, roşul şi, pentru a da somptuozitate întregului ansamblu, aurul. Pentru prima dată compus într-o desfăşurare atat de amplă (sânt reprezentaţi nu numai domnitorii - 4 primul, Nicolae Alexandru; ultimul, Radu de la Afumaţi - dar şi membrii familiilor lor), tabloul votiv, de pe pereţii de sud şi de vest din prima încăpere a monumentului ctitorit de Neagoe Basarab la Curtea de Argeş, este edificator pentru aprecierea talentului artistic al lui Dobromir.
Această compoziţie comunică privitorului realităţi şi idealuri politice din epocă. Prezentand o suită întreagă de mari voievozi, tabloul votiv de la Argeş relevă autoritatea domniei bazată nu numai pe împlinirile de seamă ale ctitorilor, ci şi pe o îndelungată tradiţie dinastică, bogată în fapte memorabile. Înfăţişarea a trei din cei mai vestiţi eroi ai războaielor antiotomane
-Mircea cel Bătran, cneazul sârb Lazăr şi Radu de la Afumaţi - evocă luptele purtate pentru independenţă şi îndeamnă la păstrarea ei cu orice preţ.
Dobromir este autorul unor lucrări în tempera pe lemn, una din cele mai vechi opere de acest gen din Ţara Românească ce se păstrează (datată în 1517) datorandu-i-se lui. In partea de jos a acestui panou sânt reprezentaţi de o parte Neagoe Basarab, de partea cealaltă Despina Doamna cu fiii şi fiicele lor.
Al doilea Dobromir, cel Tanăr, probabil fiu al lui Dobromir cel Bătran, a fost, ca şi înaintaşul său, un mare reprezentant al acelei ilustre şcoli de pictură de la Targovişte, a cărei rodnică activitate s-a întins pană către jumătatea secolului al XVII-lea. Dobromir cel Tanăr este principalul autor al frescelor de la Snagov (1563), Tismana (1564), Bucovăţ (1574). Deşi refăcute în cursul veacurilor, picturile Snagovului impresionează prin frumuseţea rafinată a compoziţiilor, prin calitatea desenului, prin echilibrul cromatic al ansamblului. Executand, la comanda vornicului Nedelcu Bălăceanu, picturile pronaosului Tismanei, Dobromir cel Tanăr a dovedit o rară fantezie în realizarea fizionomiilor, în expresivitatea atitudinilor, în diversitatea amănuntelor de costumaţie. Prin siluetele graţioase,
prelungi ale personajelor, prin vigoarea desenului, prin ştiinţa îmbinărilor de culoare, ansamblul de la Bucovăţ se înscrie şi el în suita frescelor de mare valoare ale veacului al XVI-lea.