Dimitrie Tichindeal - scriitor si om de cultura

ŢICHINDEAL, DIMITRIE (circa 1775 - 1818)

            Dimitrie Ţichindeal, scriitorul şi omul de cultură care, însufleţit de alese sen­timente patriotice, afirma cu patos: «Ce n-aş îndrăzni eu pentru binele nea­mului meu ! », s-a născut în Banat, lângă Timişoara, în casa preotului Zaharia din Becicherecul Mic. S-a şcolit în satul natal şi la Timişoara.

            După ce a funcţionat ca învăţător în satul Belinţi şi la Berecseu, a fost revizor şcolar şi apoi din nou învăţător naţionalnic.

            A militat pentru înfiinţarea unei şcoli Pedagogice româneşti. După crearea ei la Arad (1812) şi după numirea sa ca profesor de învăţătura legii sau cateheta, Ţichindeal a militat pentru asigurarea bazei materiale necesare bunei desfă­şurări a procesului de învăţământ: lo­cal propriu pentru şcoală, înfiinţarea unui internat, procurarea de fonduri pentru întreţinerea elevilor etc.

            Ca literat, Ţichindeal, numit de Eminescu în poezia «Epigonii», gură de aur, s-a remarcat prin numeroase traduceri (ştia bine limbile sârbă şi germană).

            Dintre tălmăcirile sale, cea mai cu­noscută este colecţia de fabule: «Filosoficeşti şi politiceşi prin fabule moralnice învăţături. Acum întâia oară culese şi întru acest chip pre limba româ­nească întocmite» (Buda, 1814). Cartea, prima de acest gen în literatura română, conţine multe din ideile Şcolii ardelene, printre ai cărei reprezentanţi în Banat se afla şi tălmăcitorul ei. In fabula «Rândunica şi celelalte paseri», Ţichindeal afirmă ideea necesităţii uni­rii tuturor provinciilor româneşti. În fabula «Şarpele şi pila», dezaprobă pe cei«carii cu limba lor cea şerpească rău cuvintează şi muşcă învăţătura şi lumi­narea norodului». În altă fabulă («Ursul şi ţiganul») îşi exprimă convingerea că «va veni şi acea fericită vreme cand şi românii vor dobândi odată învăţătură şi carte folositoare în limba lor». Caracte­rul progresist al lucrării nu a scăpat regimului habsburgic, care a confiscat exemplarele rămase nedifuzate şi a destituit pe traducător din funcţia de profesor la şcoala pedagogică din Arad.

            Fabulele lui Ţichindeal au avut o largă audienţă la publicul cititor, Ion Heliade Rădulescu numindu-le, cu ocazia re­editării lor, în 1838, «adevărate table ale legii».

Sursa foto: http://devorbacucaesar.blogspot.ro/2010_11_01_archive.html