Dan Botta poet si eseist

BOTTA, DAN

   Dan Botta s-a născut la 26 septembrie 1907, la Adjud și a murit pe data de 13 ianuarie 1958, la București.

   Poet și eseist.

   Frate cu poetul și actorul Emil Botta. Tatăl, medic în Adjud, refugiat politic, provine dintr-o familie ardeleană înnobilată de Christofor Bathori, familie care l-a dat și pe episcopul Ioan Bob, coautor la Supplex libellus Valachorum. Este corsican după mamă (născută Franceschi).

   Își ia licența în litere, specialitatea greacă și latină, precum și licența în drept. Promovează în acelși timp și Instututul de Educaţie Fizică, o nostalgie, poate, după idealul omului antic. În anii studiilor universitare (1923-1927), publică primele articole despre literatură, plastică și muzică.

   Participă la simpozioanele grupului Criterion, iar din 1934 intră în comitetul de redacție al Enciclopediei României, fiind apoi numit director al acestuia, sub președinția lui Dimitrie Gusti.

   Debutează editorial cu volumul de versuri Eulalii (1931), singurul publicat în timpul vieții, ciclurile Rune, Epigrame, Cununa Ariadnei, Poeme și Poem în curs fiind postume (1968).

   Lirica sa este incantatorie și savantă, anti-romantică, plină de invenții lingvistice, în linia purismului european și autohton. Cu multe idei originale, într-o imaginație lirică a limbajului, sunt și eseurile sale asupra creației, în general, și asupra filosofiei culturii noaste, în special, Limite (1936) și Charmion sau despre muzică (1941), după cum poetice rămân și feeriile dramatice Comedia fantasmelor, Alkestis, Deliana , Soarele și luna, Sărmanul Dionis.

OPERA:

Eulalii, București, 1931; Limite, București, 1936; Charmion sau Despre muzică, București, 1941; Scrieri I-IV, București, 1968; François Villon, Balade și alte poeme, 1956.

Sursa foto: http://agonia.ro/index.php/author/0035003/index.html