Aşezată în nordul ţării, zona Bistriţa-Năsăud a reuşit să-şi păstreze specificul său atât în ceea ce priveşte datinile şi obiceiurile româneşti cât şi portul moştenit de veacuri.
Portul de Năsăud respectă şi el unitatea portului din întreaga ţară. Costumul femeiesc se compune din cămaşă, zadii, năframă şi pieptar. În timp de iarnă, femeia poartă cojoc cu mâneca lunga.
Cămaşa de Năsăud se croieşte ca toate cămăşile româneşti, din 3-4 m de pânză de in sau bumbac mai gros. Gulerul încreţeşte cele 4 foi.La mâneci, jos, se termină cu obişnuitul fodor de Transilvania.
Din punct de vedere al ornamentaţiei, face parte din tipul cămăşilor cu „pui peste cot”Ia se ornamentează pe guler, care se coase cu „punctul pe dos” sau „păşituri” (cruci), pe mâneci şi fodor. Mâneca se termină cu o danteluţă îngustă, numită „cipcuţă“.Motivul mânecilor se distribuie orizontal, peste cot. Fodorii se ornamentează cu acelaşi motiv de peste cot (fig. 29).
Încreţul fodorului se decorează cu punctul de ciupag, peste muchiile încreţului. Sub guler cămaşa prezintă un mic ciupag lat de 1-2 cm.
Motivul ornamental este mai mult motivul floral, acesta apărând sub formă stilizată. Motivele florale se îmbină cu mici figuri triunghiulare, romboidale, cu tighele oblice, motive de guriţa păpuşii.
Cromatica cămăşii de Năsăud este de obicei monocromă: roşu pentru tinere şi negru pentru bătrâne. Dar ceea ce îi este caracteristic acestei cămăşi sunt mărgelele; roşii, galbene, albastre, roz sau verzui. Cămaşa se poartă cu catrinţe ţesute în război şi brăzdate transversal de dungi înguste, decorate spre poale cu motive mici florale. De remarcat gama de culori, pornind de la roşu până la bordo, cu care se ţes vârstele catrinţelor.
Peste ie se poartă pieptarul, iar pe vreme Răcoroasă se poartă sumanul ori cojocul. Pieptarul de Năsăud este pieptarul „înfundat“ care se încheie pe umeri. Acesta se decorează cu o bogată ornamentaţie florală în motive ca: bumbi, meandre, melcişori, roata, rozete, simbolul soarelui.