BUZURA, AUGUSTIN
Augustin Buzura s-a născut la data de 22 septembrie 1938, în comuna Beriţa judeţul, Maramureş.
Prozator.
Fiu al muncitorului Ilie Buzura şi al Anei (născută Miclea).
După studii secundare la Baia-Mare, urmează cursurile Facultăţii de Medicină Generală de la Cluj., luându-şi diploma de medic în 1964.
Debut în revista Tribuna (1960).
Colaborează la România literară, Luceafărul, Steaua, Vatra, Convorbiri literare, Cronica, Echinox ş.a.
Secretar general de redacţie al revistei Tribuna.
Debut editorial cu volumul Capul Bunei Speranţe (1963). A mai publicat volumele: De ce zboară vulturul? (1966), culegere de nuvele Absenţii (1970), Feţele tăcerii (1974), Orgolii (1977), romane, primele două distinse cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor.
Preocuparea iniţială a prozatorului pentru cazurile de conştiinţă se precizează în romane, printr-o amplificare a dimensiunilor sociale, până la tentaţia «cronicii» în Feţele tăcerii, cu implicarea destinelor individuale, familiale, integrate în procesul istoric.
Sondajul psihologic – în continuă dependenţă dialectică de dramatismul mutaţiilor sociale – vizează, în primul rând, mediile intelectuale, în Absenţii şi în Orgolii (1977), nu fără un accent pe alocuri incisiv, sceptic.
Eroii prozatorului sunt impulsivi, violenţi, funciar oneşti, incapabili de disimulări, deloc dispuşi să încheie compromisuri cu inechitatea, injustiţia, ipocrizia.
Asumându-şi destinul sinuos şi preferând lupta deschisă, chiar când ea e inegală şi evident sporită eşecului, aceste personaje sunt purtătoareleunui sens etic vădit, înscriind proza lui Augustin Buzura în cea mai bună tradiţie ardeleană.
OPERA:
Capul Bunei Speranţe, Bucureşti, 1963; De ce zboară vulturul?, Bucureşti, 1966; Absenţii, Cluj, 1970; Feţele tăcerii, Bucureşti, 1974; Orgolii, Cluj, 1977.
Sursa foto: http://www.romanianwriters.ro/author.php?id=48&bio=full