Numitul Ponta Victor-Viorel este un impostor
Aşa cum prea bine se ştie, Universitatea Bucureşti a decis că Victor Ponta a plagiat. Altfel spus, o instituţie de învăţământ superior, luând la bani mărunţi teza de doctorat a actualului premier al României, a hotărât că aceasta este rodul unui furt ordinar de proprietate intelectuală.
Decizia Universităţii Bucureşti nu a fost contestată în faţa instanţei de judecată şi nici nu a fost infirmată de către un for superior, în condiţiile legii. Comisia tehnică de la nivelul Ministerului Educaţiei este expresia unei mascarade, manifestarea unei farse triste, fără nicio autoritate academică.
În aceste condiţii, în pofida evidenţei fraudei intelectuale la care s-a dedat numitul Ponta Victor-Viorel, acesta mai este încă… prim-ministrul României. Ce oroare! Ce dezastru!
Noi, cei de la Noua Republică nu vom abdica niciodată de la condamnarea expresă a acestui mizer furt de proprietate intelectuală şi vom continua să solicităm organelor de cercetare penală, deja sesizate asupra acestei probleme, să finalizeze cercetările şi să comunice opiniei publice soluţia adoptată.
Victor Ponta, guvernând ţara lăutăreşte, trăieşte cu impresia că s-a pus deja batista pe ţambal şi că hoţia sa e trecută cu vederea.
Când e vorba de hoţi, Noua Republică nu uită şi nu iartă! Mişeii trebuie să îşi afle locul în „temniţele large” evocate de Eminescu.
Evenimentele se succed cu repeziciune, viaţa politică se derulează într-un ritm alert, ceea ce astăzi este subiect de importanţă capitală mâine poate fi o temă insignifiantă; însă niciun român responsabil, cu discernământ, nu poate fi victima tembelismului USL-ului, care merge mai departe cu acest personaj de bâlci, coţcar politic, manglitor al muncii altuia.
În ultimii 22 de ani şi-au făcut loc la vârful puterii tot felul de şarlatani, farsori, escroci, şnapani, flecari, pungaşi, borfaşi, potlogari, şmecheri, făţarnici, haini, şireţi, fluşturatici, ticăloşi şi netrebnici. Ne-am săturat! Vrem ca ţara să fie condusă şi admnistrată de oameni cinstiţi, corecţi, invulnerabili la tentaţiile corupţiei, buni creştini cu frică de Dumnezeu, care nici măcar nu gândesc a fura, a înşela, a păgubi pe cineva.
Sunt români buni în ţara aceasta! Sunt oameni vrednici, oneşti şi demni. Dacă vrem să nu mai fim codaşii şi batjocura Europei, trebuie să îi credităm pe toţi aceşti români, poate mai puţini cunoscuţi, frumoşii anonimi ai marilor oraşe, dar cetăţeni destonici, harnici, bravi, cu familii frumoase, gospodari, liberi de orice şantaj, care nu au experienţa impostorii, dar au exerciţiul de zi cu zi al bunei-credinţe, al bunului simţ, al respectării cuvântului dat.