Marele actor roman Silviu Stanculescu

Biografie

     Se naste la 24 ianuarie 1932 marele actor Silviu Stanculescu. Cel ce ne va da o imagine puternica a unui rasat si a unui personaj complex isi incepe periplul teluric la Timisoara. Dezinvolt cu alura aristocratica va evolua pe scena romana dand nastere personajelor si creind adevarate referinte interpretative.
     Va termina IATC sectia actorie la Bucuresti in 1956, fiind coleg cu marii actori ai generatiei de aur : Amza Pellea, Rauţchi, Rebengiuc, Silvia Popovici. Draga Olteanu. Generatia de aur a IATC-ului a fost formata prin reunirea mai multor elemente valoroase din clase diferite. De la clasa Mihai Popescu (Amza Pellea si Draga Olteanu), de la clasa Nicolae Baltateanu (Constantin Rautchi, Gh. Cozorici, George Constantin), de la Cinematografie (frumoasa Flavia Buref), de la clasa doamnei Aura Buzescu (Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Silvia Popovici si Mircea Albulescu). De la clasa Ana Barcan (Silviu Stanculescu, cuceritorul). Selectia a fost una dintre cele mai dure, in aceea perioada reunindu-se studentii de la Cluj cu cei din Bucuresti.
     La concursurile ce au avut loc maestrul Beligan il nominalizeaza printre "cei trei cei mai buni pe care eu i-as opri". A fost prieten din studentie cu actorul Traian Stanescu, care il va descrie peste ani la reunirea generatiei lor de la Craiova: "E si foarte greu, e si usor sa vorbesti despre Silviu Stanculescu. Imi amintesc tot. N-am uitat nimic. Nici ca am fost prieteni, nici ca ne-am certat, nici ca ne-am impacat, nici ca era ocrotitor, era tandru, era bun, era rau, era un om adevarat. Un prieten adevarat. Intotdeauna se spune ca nu exista oameni de neinlocuit. Actorii sunt de neinlocuit. Pleaca si lasa un gol..."
     A fost casatorit cu Corina Stanescu si au avut impreuna o fiica, Catrinel Stanescu Florea. Incepind din 1960 si pina in 1998, a jucat in aproape 50 de filme si tot atatea piese de teatru. Daca in filme memoria colectiva il evoca mai rapid, in piesele de teatru – acolo unde isi varsa toata energia - focalizeaza spiritele impatimitilor. Joaca in “Mesterul Manole”, "Manastirea din Parma", "Omul care aduce ploaia", "Masina de scris", "Harap Alb" si multe altele. Joaca in foarte multe teatre radiofonice. Intre anii 1981 si 1990 este numit director al Teatrului de Comedie, teatru ce a fost infiintat in 1961 de maestrul Beligan.
     A jucat pana in 1961 pe scena Teatrului Evreiesc de stat ca apoi sa plece la Teatrul de Comedie ce a avut, de-a lungul timpului, actori de valoare ai scenei românesti - Radu Beligan, Stefan Ciubotarasu, Grigore Vasiliu Birlic, Aurel Giurumia, Nineta Gusti, Mircea Septilici, Amza Pellea, Stefan Tapalaga. Marcela Rusu, Ion Lucian, Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu Botez, Cornel Vulpe, Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Dumitru Rucareanu, Iurie Darie. Fiind o personalitate complexa, artistul cocheteaza si cu lirica, astfel incat va fi prezent in librarii cu volume de versuri si proza.
     I se publica postum printre altele cartea “Sunt un om obisnuit...”. “Existam ca artisti cata vreme suntem pe scena. Restul sunt marturii mai mult sau mai putin fidele”, citim pe coperta acestei aparitii (datorate Editurii Semne). Cocheteaza cu opereta ; vocea de bas il recomanda pentru rolul lui don Basilio din Nunta lui Figaro. Este un prezentator de o inegalabila noblete la cel de-al doilea Cerb de Aur impreuna cu Sanda Taranu.
     Avea ca pasiune colectionarea de cutii de chibrituri; spunand ca este o deosebire mare intre un "adunator" si un colectionar!... Trece in nefiinta la 23 octombrie 1998 fiind internat la spitalul Victor Babes cu diagnosticul de leucemie. Penultimul sau rol a fost in "Triunghiul mortii", regizat de Sergiu Nicolaescu, in care a interpretat personajul generalului Berthelot, impartind afisul cu Ion Dichiseanu si Iurie Darie.
     Lasa in urma o bogata colectie de roluri de teatru si film, iar in Cartea de onoare a Teatrului de Comedie sta scris in dreptul sau: « Chiar dacă am iubit filmul, am contatat în timp că teatrul reprezintă marele adevăr; el te formează, el te întreţine şi numai pe scândura scenei îţi construieşti o carieră solidă” – Silviu STĂNCULESCU