Matei Basarab domn al Tarii Romanesti

MATEI BASARAB (1632 - 1654)

            Domn al Ţării Româneşti, Matei Basarab a fost, aşa cum scrie cronica, «din naşterea lui... boiar din sat din Brâncoveni». Era al doilea fîu al marelui vor­nic Danciul şi al jupânesei Stanca, înainte de a se înscăuna, a fost postel­nic (în vremea lui Mihai Viteazul), pa­harnic (între 1611 - 1628), mare agă (din 1628). În urma luptelor dintre Leon Vodă (1629 - 1632) şi boierii nemulţumiţi de cârmuirea sa rapace, Ma­tei aga din Brâncoveni, unul din capii opoziţiei, a fost ales domn. Ridicarea în tron a lui Matei, în toamna anului 1632, a fost un act de voinţă al ţării, prin el întrerupându-se astfel seria voie­vozilor numiţi direct de sultan.

            Datorită integrării lui în politica tradi­ţională a dinastiei Basarabilor, precum şi datorită rudeniei cu Craioveştii - respectiv cu Neagoe Basarab - Matei vodă a adoptat numele Basarab. În timpul cârmuirii sale îndelungate, eco­nomia a cunoscut o puternică dezvol­tare. Au luat fiinţă ateliere de tip ma­nufacturier, aşa cum au fost moara de hârtie de pe Valea Oltului sau manufactura de sticlă din vecinătatea de miazănoapte a Târgoviştei. S-au reluat vechile exploatări de minereuri de la Baia de Fier, de la Baia de Aramă. În ciuda existenţei monopolului otoman, relaţiile comerciale s-au întins, s-au dezvoltat.

            Obligat să facă faţă lăcomiei mereu crescânde a înaltei Porţi, Matei Basarab a fost silit să adopte o politică finan­ciară severă. Dealtfel, suzeranitatea otomană, cu implicaţiile ei negative asupra dezvoltării Ţării Româneşti, a constituit pentru domnitor o problemă de acută importanţă. Întocmai mari­lor predecesori, Matei Basarab a urmă­rit înlăturarea tutelei exercitate de înal­ta Poartă asupra statului său. Dându-şi seama că singur în luptă are puţini sorţi de izbândă, principele muntean a cău­tat să câştige prieteni şi ajutor din afară. A trimis solii la Viena, la Veneţia. A căutat să realizeze o unire cu căpeteniile bulgarilor, dornice şi ele de eliberare. A intrat în legătură cu Liga creştină, alianţă politică antiotomană, formată din Polonia, Veneţia, Imperiul habsburgic. Apreciind rolul pe care Matei Basarab îl poate avea în luptele cu turcii, Liga creştină l-a numit «general al întregului Răsărit».

            Anii de domnie ai lui Matei Basarab au fost rodnici pe tărâm cultural-artistic. În vremea lui s-a reluat activitatea tipografică, imprimându-se la Câmpu-lung, la Târgovişte, la Govora, la Dealu peste douăzeci de titluri de carte (între ele «Pravila de la Govora» în 1640 şi «îndreptarea legii» din 1652). În timpul domniei sale a funcţionat la Târgovişte o vestită şcoală cu caracter umanist Matei Basarab a fost unul dintre cei mai mari ctitori români din timpul evului mediu. Lui i se datoresc ridicări sau refaceri de prestigioase mo­numente: Arnota, Căldăruşani, Gura Motrului, Plumbuita, Brebu - aflate în Ţara Românească ori altele, în Transilvania, Moldova şi chiar în Bul­garia (la Vidin, la Sviştov). În incinta unora dintre aceste ctitorii s-au con­struit frumoase case domneşti, pre­ţioase exemplare de arhitectură laică medievală.

            În vasta lui activitate, Matei Basarab a fost sprijinit de soţia sa, Elena, soră cu Udrişte Năsturel, cărturarul vestit al Ţării Româneşti din acea epocă. După mai mult de două decenii de gu­vernare, timp în care «ţara iubea pre domn şi domnul pre ţară» - cum con­semnează cronicarul Radu Popescu - în casele domneşti de la Târgovişte «fiind slab şi ajungând la adânci bătrâneţe, puţin s-au războlit şi când au fost luna aprilie 9 zile în anul 1654, duminică dimineaţa, au răposat...»

Sursa foto: http://www.lovendal.net/wp52/wp-content/uploads/2009/10/Matei-Basarab.jpg