Ioan Andrei Wachmann compozitor

Ioan Andrei WACHMANN
12 august 1863 – A murit la Bucureşti Ioan Andrei WACHMANN, compozitor, dirijor şi pedagog român.

     A venit în ţară în 1834 cu trupa de teatru a lui Th. Muller, al cărei conducător muzical era pentru o serie de spectacole. A rămas însă aici, fiind imediat angajat director al Şcolii de muzică vocală şi instrumentală fără plată, care funcţiona la Bucureşti în cadrul Societăţii filarmonice a lui I. E. Rădulescu şi I. Câmpineanu. Animator şi susţinător plin de elan al tuturor iniţiativelor ce aveau ca scop promovarea învăţământului muzical şi a reprezentanţilor teatrale cu muzică în limba română, I. Wachmann trebuie numărat, prin activitatea sa în acest domeniu, printre înaintaşii de seamă ai pedagogiei muzicale româneşti.

     Din 1850, a colaborat timp de câţiva ani cu Costache Caragiale la alcătuirea unei trupe româneşti cu repertoriu de teatru muzical, trupă care cuprindea pe cei mai înzestraţi actori ai vremii. În acelaşi timp, I. Wachmann a studiat cântecul popular românesc, din care s-a inspirat în bogata sa creaţie. A scris 67 opere, printre care Zamfira, Mihai Viteazul la Călugăreni, 15 operete, 32 vodeviluri, 20 melodrame, muzică de scenă, muzică liturgică; a publicat 4 caiete de melodii populare; este autorul primului tratat muzical în limba română Principuri generale de muzică europenească modernă.