Elena Drăgulinescu-Stinghe cântăreaţă de operă

Elena DRĂGULINESCU-STINGHE

            8 decembrie 1881 – S-a născut la Ploieşti Elena DRĂGULINESCU-STINGHE cântăreaţă română.

            În anul 1906 a absolvit cu succes clasele de canto şi vioară ale Conservatorului din Bucureşti, unde a avut ca profesori pe: Ch. Leria (canto), D.G.Kiriac (solfegii şi armonie), C.Flesch (vioară).

            Între 1905-1909, ca solistă a societăţii corale „Carmen”, a făcut şi numeroase turnee prin ţară.

            Angajată la „Compania Grigoriu”, debutează în anul 1909, în rolul „Păpuşei” din „Povestirile lui Hoffmann” de Offenbach. Pleacă apoi la Paris, pentru studii de perfecţionare (cu Paul Vidal, Gandubert şi Archinbaud), cântând pentru prima oară pe o scenă pariziană, la Teatrul Trianon Lyrique, în opera La Pré aux –Clercs de Hérold. Între anii 1910-1914 a cântat neîntrerupt la Paris şi în alte oraşe din Franţa, şi în America de Nord, cu o formaţie de artişti francezi de la Opera Mare şi Opera Comică din Paris (Bărbierul din Sevilla, Lakmé, Manon, Rigoletto etc.).

            În formaţiunea „Opera română” din anul 1914 de la Teatrul Liric (iniţiată de Asociaţia Studenţilor din Bucureşti), Elena Drăgulinescu-Stinghe a creat rolul principal din „Lakmé”, cântat pentru prima oară în ţară de o cântăreaţă romănă. Între 1914-1928, a participat pe rând, la toate ansamblurile de operă din Bucureşti, Iaşi (1917-1918) şi Cluj (1926-1927).

            Alături de o seamă de artişti, Elena Drăgulinescu-Stinghe se numără printre fondatorii, în 1919, ai „Societăţii lirice române Opera”, devenită în 1921 Opera Română din Bucureşti.

            Din 1940 s-a dedicat pedagogiei muzicale.