Costache Conachi poet

CONACHI, COSTACHE

            Costache Conachi s-a născut la 14 septembrie 1778 şi a murit pe 4 februarie 1849.

            Poet.

            Fiu de mare boier, educat cu grijă, intră de timpuriu în cariera administrativă, suind treptele până la cele mai înalte demnităţi: ispravnic de Tecuci (1806), vornic de poliţie al Iaşilor (1814-1818), coresponsabil al Visteriei, Cap al Departamentului Afacerilor Străine (1823-1827), mare logofăt al Dreptăţii (1831-1833).

            Ia parte la redactarea Regulamentului Organic; candidează fără succes la tronul Moldovei (1834).

            Deşi unul dintre cei mai mari proprietari ai ţării, Conachi este un adept al filosofiei «luminilor», pe care o interpretează în termeni moderaţi, accentuând necesitatea schimbărilor treptate, fără ruperea de tradiţie.

            Poet reprezentativ al epocii, compune cântece de lume , elegii, ocazionale, un mic tratat de prozodie, o serie de scenete satirice pentru păpuşerii.

            Pe lângă numeroase imitaţii din mica poezie neoclasică franceză, Conachi traduce o serie de opere semnificative pentru ideologia luminilor, aparţinând lui Pope, Marmontel, M-me Cottin, Pierre dʼ Herbigny etc.

            Scriitor popular în epocă, deşi de circulaţie manuscrisă, rafinat şi original, Costache Conachi rămâne unul dintre cei mai autentici reprezentanţi ai fazei de tranziţie care precede explozia romantică dintre 1830-1840.

            OPERA:

            Poesii. Alcătuiri şi tălmăciri (ediţie de Caterina Conachi-Vogoride), Iaşi, 1856 (ediţia a doua de Miron Pompiliu, precedată de Schiţe din viaţa şi familia logofătului Conachi de Em. Vogoride-Conachi, Iaşi, 1887); Scrieri alese, ediţie, prefaţă, glosar şi bibliografie de Ecaterina şi Alexandru Teodorescu, Bucueşti, 1963.

Sursa foto: http://www.ziaruldebacau.ro/2011/10/17/costache-conachi-unul-dintre-primii-poeti-lirici-romani-a-cunoscut-marea-iubire-la-slanic.html