D-na Andronescu, "grajdan" sau profesor?

D-na Andronescu, "grajdan" sau profesor?

         Pe Victor Ponta, intr-un fel, il inteleg.
         Daca ai fost in stare sa plagiezi, daca ai fost in stare sa-ti faci teza de doctorat din bucati extrase de prin alte carti sau daca nu ai plagiat pentru simplul motiv ca nu ti-ai scris tu insuti teza de doctorat, daca ai fost in stare sa distrugi toate comisiile aflate in subordinea ta indirecta pentru a bloca un verdict inevitabil pentru orice om care stie sa scrie, sa citeasca si sa compare doua texte, nu prea ai loc de intors.
         Nu ti-ai lasat loc pentru o comisie de onoare, pentru un pas in lateral. Esti condamnat sa ramai atarnat in negare pana la capat.
         Pe Ecaterina Andronescu insa imi vine mai greu sa o inteleg. Daca domnia sa ar fi fost convinsa ca Victor Ponta nu a plagiat, ar fi dat deja un raspuns la cererea Universitatii Bucuresti. Au trecut insa cele 30 de zile legale de cand UB i-a pus pe birou dosarul complet al plagiatului, cu tot cu verdictul expertilor straini, de la Sorbona si Strasbourg, si d-na ministru tace in continuare.
         Ecaterina Andronescu ar trebui sa fie sfasiata de conflictul intre pozitia politica de subordonare fata de Victor Ponta si ceea ce ar trebui sa-i dicteze exigentele de profesor universitar.
         Un dascal, un fost rector, un ministru al Educatiei nu poate trece senin, precum un "grajdan" Pop, pe langa verdictul Universitatii Bucuresti si peste cel al unor profesori de la universitati straine mai presus de orice suspiciune. Este una dintre acele situatii fara iesire pentru un om care-si respecta conditia intelectuala, cea cu care va ramane dupa ce cariera politica, inevitabil, se va sfarsi.
         Si tocmai de aceea doamnei ministru i se adreseaza apelul elitei universitare si al societatii civile care cere retragerea titlului de doctor al lui Victor Ponta.
         "Doamna ministru, sunteti profesor universitar si cunoasteti bine consecintele tolerarii plagiatului in lumea academica romaneasca; nu puteti ignora faptul ca el contribuie intr-o covarsitoare masura la impostura, la confuzia valorilor si in final la scaderea continua a nivelului de educatie. Stiti de asemenea ca plagiatul nu are culoare politica, in schimb are culoarea minciunii.
         Suntem convinsi ca ati reflectat deja serios la acest caz si ca il puteti privi desprins de contingent, nu numai in contextul prezentului, dar si in acela al viitorului si ca va intereseaza felul in care vom fi cu totii judecati de acest viitor.
         Credem ca se impune sa respectati adevarul si sa evitati decredibilizarea invatamantului, a Romaniei in general si, nu in ultimul rand, a dumneavoastra in particular", se arata in scrisoarea deschisa semnata de nume mari ale acestei tari in frunte cu Andrei Plesu.
         Pana la urma, in toata povestea aceasta a plagiatului, cel mai putin conteaza persoana lui Victor Ponta, daca el personal ramane sau nu cu titlul obtinut prin furt, daca isi va continua sau nu cariera politica. Esentialul este cu totul altul: un furt dovedit la cel mai inalt nivel al politicii, comis de un demnitar asupra caruia ar trebui sa nu planeze nici cea mai mica suspiciune si care ar trebui sa reprezinte un model pentru societate, ramane nepedepsit.
         De aici un mesaj extrem de nociv pe mai multe paliere. Pe-o parte, invatamantul romanesc, si asa aflat in deriva, primeste un semnal descurajant. De la elevul de scoala primara, pana la student si doctorand, fiecare are de inteles ca efortul si onestitatea nu au nicio valoare, ca elita de fapt nu exista si ca succesul este cu atat mai mare cu cat furtul e mai monstruos.
         In plan extern, invatamantul romanesc, si asa aflat intr-o zona cenusie, este complet decredibilizat deopotriva cu toti dascalii romani. In mediul academic international, verdictul obscurei comisii alcatuita de un si mai obscur profesor de liceu cand sindicalist, cand ministru, dupa nevoi, nu are nici macar valoarea unei bucati de hartie igienica atunci cand intra in conflict cu verdictul unor profesori de la Sorbona si Strasbourg.
​         Pe de alta parte, ce credibilitate poate avea inclusiv pentru mediul serios de afaceri o tara condusa de un hot dovedit, dar nepedepsit? Cine astazi fura un citat maine fura si altceva. Cui nu-i e rusine sa-si insuseasca ideea altuia nu-i este rusine sa-si insuseasca orice altceva din cele care nu-i apartin. Iar poporul care tolereaza relaxat o asemenea infractiune nu este demn nici de incredere, nici de respect.
         La toate acestea nu are a se gandi, cum spuneam, Victor Ponta. Daca avea datele necesare unei astfel de meditatii, n-ar fi ajuns in situatia aceasta. Toate acestea ar trebui sa-i dea insa cosmaruri d-nei Andronescu, aflata in cel mai aprig moment de confruntare dintre cele doua calitati ale domniei sale.
         Dar este si un moment al adevarului. Daca d-na Andronescu este un autentic dascal, ceea ce inca mai sper (poate cu naivitate), nu poate lua decat o decizie, indiferent de pret si consecinte. Daca insa refuza sa sanctioneze plagiatul, domnia sa se autoexclude din lumea academica onorabila, asezandu-se in rand cu politrucii grajdani fara valori si fara principii.
         Chiar daca nu va fi ascultat, apelul elitei romanesti catre ministrul Educatiei este foarte important. El arata ca macar o parte din societatea romaneasca nu accepta impostura, nu tace si se resemneaza in fata ei. Nu suntem chiar toti moluste.