Vasile Lupu domn al Moldovei

VASILE LUPU (1634 - 1653)

                Domnitor de seamă al Moldovei vea­cului al XVII-lea, Vasile Lupu a fost fiul lui Nicolae Coci, dregător în divanul MovileÅŸtilor ÅŸi, deopotrivă, în cel al Ţării RomâneÅŸti.

                Vasile - căruia i se spunea pentru firea sa iute: Lupu - a venit din Å¢ara Românească în Moldova, odată cu Radu Mihnea vodă (1616 - 1619; 1623 - 1626). ÎndrăzneÅ£, inteligent, cultivat, ambiÅ£ios, tenace în realizarea scopuri­lor sale, Vasile Lupu a urcat în ierarhia socială, nu fără unele primejdii, până la puterea domnească.

                De cum a ajuns la cârma Moldovei - avea atunci 37 de ani - s-a dedicat refacerii ţării. În vremea lui, Moldova a cunoscut bunăstarea izvorâtă din dez­voltarea meÅŸteÅŸugurilor, din negoÅ£, din agricultură. «Că de au fostu cândva vremi fericite acestor părÅ£i de lume - scria Miron Costin - atuncea au fostu.»

                Râvnind la scaunul voievodal al lui Matei Basarab - căci, aÅŸa cum spune acelaÅŸi cronicar: «nesăţioasă (este) hirea domnilor spre lăţire ÅŸi avuÅ£ie oarbă. Pre cât să mai adaoge, pre atâta râhneÅŸte... Avându multă, cum n-ari avea nemică le pare... Avându domnie, cinste ÅŸi mai mari ÅŸi mai late ţări poftescu» - Vasile Lupu ÅŸi-a ridicat oastea în 1637. În 1639 a organizat a doua expediÅ£ie, nici ea mai norocoasă. Pacea care a urmat acestei campanii a fost întărită prin refacerea de către Vasile Lupu a lăcaÅŸului numit Stelea din TârgoviÅŸte, ÅŸi prin înălÅ£area mânăstirii Soveja de către Matei Ba­sarab în Moldova.

                În anul 1652, TimuÅŸ, fiul hatmanului cazac Bogdan HmielniÅ£ki, a luat în că­sătorie pe vestita în frumuseÅ£e prinÅ£esă a Moldovei, Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu. AlianÅ£a încheiată astfel între moldoveni ÅŸi cazaci a neliniÅŸtit pe Ma­tei Basarab, care strică pacea mai de mult încheiată ÅŸi dădu ajutor în oaste pretendentului Gheorghe Åžtefan. Cu sprijinul ginerelui său, TimuÅŸ, Vasile Lupu l-a alungat pe Gheorghe Åžtefan ÅŸi a pornit apoi asupra lui Matei Ba­sarab. A fost însă învins la Finta, în mai 1653. Urmărit în retragere de Gheorghe Åžtefan, Vasile Lupu a fost silit să părăsească Å£ara. Mazil, domni­torul s-a sfârÅŸit opt ani mai târziu, în 1661, la Constantinopol.

                În judecata istoriei, ÅŸederea lui Vasile Lupu în scaunul Moldovei a dobândit preÅ£uire pentru însemnata contribuÅ£ie adusă la dezvoltarea economică a ţării, pentru numeroasele sale înfăptuiri în domeniul culturii ÅŸi artelor. Sub Vasile Lupu s-a introdus tiparul, în 1642 - 1643 imprimându-se la IaÅŸi cunoscuta Cazanie a lui Varlaam. La IaÅŸi, ÅŸi tot cu sprijin domnesc, s-a înfiinÅ£at o ÅŸcoală superioară cu predare în limba latină.

                Ca ctitor de monumente, numele lui Vasile Lupu se leagă mai cu seamă de înălÅ£area acelei admirabile lucrături în piatră sculptată care este edificiul Trei Ierarhi din IaÅŸi ÅŸi de ridicarea, cu zidiri mai largi, a mînăstirii Golia din IaÅŸi. Iubitor de fast, bogatul domnitor n-a precupeÅ£it nimic atunci când îÅŸi împo­dobea palatele sau îÅŸi dăruia ctitoriile.

                Atelierele numeroase, unde ÅŸi mai nu­meroÅŸi artiÅŸti lucrau din zori până în noapte, plecaÅ£i asupra argintăriilor strălucitoare, a migăloaselor broderii cu fir de aur, făceau cu greu faţă comenzilor domnitorului. Din vremea lui au ră­mas lucrări ÅŸi ansambluri de lucrări care marchează ultima mare perioadă de înflorire a artei medievale moldo­veneÅŸti.

Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f7/Vasile_Lupu.png