Scriitorul Vasile Alecsandri

ALECSANDRI, VASILE

            Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie 1821, la Bacău și a decedat la 22 august 1890, la Mircești. Poet, prozator și dramaturg. Fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri (ajuns mai târziu vornic) și al Elenei (născută Cozoni). A studiat în casa părintească cu călugărul maramureșean Gherman Vida, la Iași în pensionul francez al lui Cuénim apoi la Paris (1834-1839), unde după câteva încercări nereușite în domeniul medicinii, în cel juridic și ingineresc, se consacră literaturii.

            După înapoierea în Moldova, participă la toate inițiativele tovarășilor săi de generație: director al Teatrului din Iași, împreună cu C. Negruzzi și M. Kogălniceanu (1840-1842), colaborator la Dacia literară (1840) și Foaie științifică și literară (Propășirea, 1844), redactor și proprietar al României literare (1855). A luat parte la mișcarea revoluționare de la 1848 din Moldova, redactând unul dintre documentele ei programatice (Protestație în numele Moldovei, a omenirei și a lui Dumnezeu), și a petrecut un an de exil în Franța (1848-1849). Înapoiat în țară, ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor, se numără printre devotații lui A.I.Cuza și este trimis de acesta în Franța, Italia și Anglia pentru a determina marile puteri să recunoască actul dublei sale alegeri. Deputat și ministru în mai multe rânduri, ministru al României la Paris între 1885-1890.

            A debutat cu nuvela Buchetiera de la Florența în Dacia literară (1840) și pieseta Farmazonul din Hîrlău , jucată pe scena secției românești a teatrului ieșean (1840).  După câteva încercări în limba franceză, debutează ca poet de limbă română în Calendar pentru poporul românesc (1843). Scrierile sale, poezii lirice și epice, proză memorialistică și de ficțiune, comedii, drame, monoloage («cînticele») comice, sunt în multiple sensuri reprezentative pentru timpul în care a trăit.

Alecsandri este un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale epocii, și, în același timp, un artist subtil, observând lumea înconjurătoare fără scepticism, dar și fără exagerate iluzii, tinzând în domeniul expresiei spre o senină clasicitate. Pastelurile, o parte dintre legende și proza memorialistică au rezistat cu succes trecerii timpului. Personalitatea umană și scriitoricească a lui V. Alecsandri domină etapa pașoptistă a literaturii noastre.

            OPERA:
   Teatru românesc. t.I, Iași 1852; Poezii poporale. Balade (Cântece bătrânești), I-II, Iași, 1852-1853; Doine și lăcrimioare, 1842-1852, Paris 1853 (ediția II, Iași 1863); Salba literară, Iași, 1857; Poezii populare ale românilor, București, 1866; Opere complete: Poezii, I-III, Teatru I-IV, Proză, București, 1875-1876; Opere complete vol. IX-XI, București, 1880,1884,1890; Opere complete: Poezii (1 vol.), Proză (1 vol.) Teatru (5 vol.), București, 1903-1909; Scrisori, București, 1904, ediție îngrijită de Ilarie Chendi; Lettres inédites du poète roumain…à Edouard Grenier, Paris, 1911; Corespondență, ediție îngrijită de Martha Anineanu, București, 1960; Teatru, vol. I-II, ediție îngrijită de G. Pienescu, București, 1961-1962 (ed. II, 1973); Scrisori. Însemnări, ed. îngrijită de Martha Anineanu, București, 1964; Opere vol. I-III, București, 1965-1978; Opere I-IV, ed. Îngrijită de G.C. Nicolescu și Georgeta Rădulescu-Dulgheru, București, 1966-1978.