Mitropolitul Varlaam

VARLAAM (sec. XVI ? - 1657)

Personalitate de seamă a Moldovei epocii lui Vasile Lupu, Varlaam a fost unul din cărturarii care, prin activitatea depusă timp de o viaţă, a contribuit la răspândirea limbii române şi la afirmarea ei ca limbă literară.

Pe numele de mirean Vasile Moţoc, Varlaam s-a născut în Baloteştii Putnei, într-o familie de răzeşi. Intrat în cinul călugăresc, a ajuns egumen la Secu şi duhovnic domnesc. Sub a doua domnie a lui Alexandru Iliaş (1631-1633) a fost hirotonisit ca mitropolit. Şapte ani mai târziu, a candidat pentru scaunul patriarhiei constantinopolitane.

Varlaam a împlinit şi numeroase misiuni politice. În 1628 a fost trimis de Miron Barnovschi în solie, cu alţi moldoveni, la Moscova. în 1644 a purtat la Matei Basarab solia de pace a lui Vasile Lupu.

Ştiutor de greacă şi slavonă, Varlaam a făcut, ca literat, numeroase traduceri în limba română, întrucât, aşa cum el însuşi spunea: «limba noastră românească... n-are carte pre limba sa». Între acestea se numără tălmăcirea cărţii «Lest vita», în 1618, şi «Răspunsul împotriva catehismului calvinesc», apărut în 1645, probabil de sub teascurile tipografiei de la Dealu, din Ţara Românească.

Opera cea mai cunoscută este însă «Cartea românească de învăţătură dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti şi la svinţi mari», imprimată «în tiparul domnesc, la mănăstirea a Trei Svetiteli (Trei Ierarhi) în Iaşi» în anii 1642 - 1643. Cartea romnânească de învăţătură sau, cu titlul cu care mai este cunoscută, «Cazania lui Vraalam», dă întreaga măsură a talentului scriitoricesc al autorului ei. Folosind aproape mereu, în cele peste 1000 de pagini ale lucrării, o frază clară, curgătoare, Varlaam a izbândit înfăptuirea unei mari opere a literaturii vechi.

Varlaam este socotit primul povestitor moldovean. «Era - deapănă Varlaam întâmplările unei istorioare - u(n)-npărat mare şi puternic, şi avea doi robi. Deci audzi că în cutare loc să face târg mare şi mare neguţătorie şi dobândă acolo. Şi chemă robii săi şi le dzise: Luaţi avuţie multă şi vă duceţi în cutare loc, unde se adună târg. Şi faceţi acolo neguţătorie şi într-o lună iară să vă întoarceţi. Iar carele va zăbovi mai mult, numai cu capul va plăti. Deci-ş luară amândoi robii aceia avuţie şi să duseră. Deci unul, ca un nebun şi rău ce era, nu cumpără lucruri ce iubiia împăratul şi să se întoarcă curund, ce cumpără case şi dugheane şi ocine şi câte împăratului nu trebuia, nice-i făcea lui dobândă... Iară celălalt rob, ca u(n)-nţelept ce era, cumpără pietre scumpe şi de ce trebuia împăratului. Şi să duse la împăratul şi împăratul cinsti-l... şi-l mări, căci se arăta credincios. Iară pre celălalt tremise cuvânt şi-d tăiară capul ca unui vrăjmaş împăratului...»

Redactate în vremea când limba românească scrisă abia îşi căuta matca în care avea să curgă mai târziu spre împliniri literare de mare prestigiu, paginile lui Varlaam preced şi anunţa în acelaşi timp opera unor vrednici urmaşi în arta povestirii: Ion Neculce, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu. Pana lui Varlaam a trudit şi în domeniul poeziei. Deşi nu au valoarea prozei, versurile lui - aşa cum sunt cele din Cazanie - cuprind valori plastice ce impresionează încă şi astăzi:

« Valuri multe ridică furtuna pe mare mai vârtos gândul omului întru lucru ce are.»

Sursa foto: http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_Mo%C8%9Boc