Ia de Vîlcea

Ia de Vâlcea

       Ia este piesa principală a costumului feme­iesc din Vâlcea. Ca şi celelalte ii, se croieşte din pânză de in sau cânepă, bumbac. Pentru lăr­gime se introduce clinul numit „alăvană“ sau „broschiţă“.
       Caracteristic iei de Vâlcea este distribuirea lejeră, „aerată“ a ornamentelor, realizate într-o singură culoare. Alături de albastru marin stau roşu, galben uneori, culori care prin executa­rea punctului de tighel capătă şi mai mare fi­neţe.
       Motivele ornamentale se dispun in stilul cla­sic al iei cu altiţă. Fâşii de motive în flori stilizate, motive romboidale, triunghiulare, pătrate, se subliniază cu linii cusute în punct de contur cu intercalaţii de fir auriu ori argintiu.
       Sub altiţă stă întotdeauna încreţul, care se coase în culorile crem şi cu acelaşi punct de încreţ caracteristic iilor din sudul ţării. Uneori încreţul se lucrează şi în punctul la un fir, în culori de negru, roşu, bleu. Sub încreţ stau cele trei „râuri“ care pornesc din încreţ până jos la mânecă. Cămaşa bătrânească se ornamentează (în locul râurilor) cu motive mărunte dispuse în formă de „tablă", sau cu flori rupte, căsuţe, pitişoare, care se repetă prin alternanţă pe toa­tă tabla mânecii. Pentru ornamentarea iei mai noi, se folosesc „cilicurile“ (mărgelele).
       Punctul iei de Vâlcea este punctul tighel, crucea, punctul în scăriţă, lănţişorul, gura pă­puşii, „în pite“ (la un fir).
       Ia de Vâlcea se poartă cu catrinţele zise „şcoarţe“ ori cu vâlnicul pe fond roşu. Atât catrinţa din faţă cât şi cea din spate se lu­crează în scoarţă pe fond roşu, ori albastru, cu căpătâi şi vărgi transversale, în motive geometrice.
       Vâlnicul de Vâlcea este bogat, evazat, cu pli­seuri late, decorate în motive mărunte de mo­zaic; în faţă stă uneori „zăvelca“ catrinţa care îşi are caracteristica ei prin aceea că se orna­mentează prin cusătură cu acul şi nu prin ale­să tură, cu căpătâi în motive geometrice, în cu­lori de alb pe fond albastru marin, motive pre­luate şi de maramă.
       Distincţia costumului de Vâlcea este accen­tuată de „cârpa“ sau marama, care în vechime se lucra în motive policrome cu pătrate mari, cusute în culori de negru, roşu, albastru şi cu punctul tighel ori cruci.
       Mai târziu, marama s-a confecţionat din borangic alb sau galben, aleasă cu căpătâi, în motive geometrice şi florale. Pe „trupul“ mara­mei apar, presărate, motive mici, alese în coton alb.