Largă şi lungă, ia de Dolj păstrează materia primă, croiul şi ornamentaţia iei din întreaga ţară. Cămaşa prezintă poale bogate care se poartă mai lungi decât vâlnicul. Uneori, mânecă iei de Dolj se croieşte din două piese adică, altiţa şi mânecă propriu zisă; altiţa se prinde de mânecă, după ce s-a ornamentat printr-un punct dens cusut cu acul sau printr-o cheiţă îngustă, croşetată cu alb.
Amplasarea ornamentelor se face pe altiţă, care se compune din galoane despărţite între ele prin şiruri de lănţişor, cusut în fir metalic alb sau galben. Galoanele au lăţimea de 2-3 cm fiecare, astfel că altiţa capătă uneori lăţimea de peste 15 cm.
Sub altiţă stă întotdeauna încreţul lucrat în punctul „înaintea acului“ în culori de galben-crem. Din încreţ pornesc râurile, adeseori în număr de trei care se prelungesc până-n bantă.
Pieptul iei este ornamentat cu 2-4 şiruri de motive grupate.
Gura, larg deschisă, este subliniată de motive mici sau de punctul „drug“ şi se încheie cu ciucuri.
Gulerul îngust, încheie cele patru foi printr- un creţ simplu.
Poalele se ornamentează adesea cu motivul şirurilor de pe mânecă, şiruri care se cos şi pe şold „la deal“, unde se-ntâlnesc cele două „prestelci“ (catrinţe).
Motivul ornamental este motivul geometric îmbinat cu cel floral. Pe piept, motivul apare adesea grupat, deosebit de cel de pe mânecă.
Punctul iei de Dolj, este crucea, tighelul, 25 la un fir, lănţişorul. De asemenea se foloseşte „guriţa păpuşii“, care se lucrează cu beteală albă sau galbenă. Cromatica iei este simplă, elegantă. Culori de roşu şi roşu vişiniu luminate de aurul betelei ori firului,metalic, dau fineţe şi frumuseţe iei de Dolj.
Ia se poartă cu cele două „prestelci“ care „cad“ încreţite, atâtea din spate cât şi cea din faţă, căpătând aspect de vâlnic. Ţesute în scoarţă pe fond roşu, în vărgi verticale, „prestelcile“ se ornamentează cu motive în ochiuri, romburi, jumătăţi de triunghiuri, în culori luminoase de alb, verde, galben, kaki, lila deschis.
Pe cap femeia poartă marama de borangic, aleasă cu căpătâi în motive de „pomul vieţii“ şi cu flori rupte pe restul maramei.