Spre deosebire de costumul cu fotă şi costumul cu vâlnic, care cuprinde regiunile arătate mai sus, costumul de Ardeal este costumul cu catrinţă. Catrinţa, după cum am văzut, se întâlneşte şi în celelalte regiuni ale ţării.
Catrinţa este piesa dreptunghiulară, îngustă (40-50 cm), care se poartă aşezată vertical în faţă şi în spate, de la brâu în jos. În unele zone (Hunedoara) catrinţa din faţă apare mai scurtă.
Transilvania se caracterizează printr-o mare varietate de catrinţe.
În costumul de Hunedoara se întâlneşte catrinţa care se ţese în două ori patru iţe, pe fond negru, fără ornamentaţie (ori foarte redusă la catrinţa nouă din faţă).
Catrinţa din Mărginimea Carpaţilor, Târnave şi Ţara Moţilor se ţese în dungi înguste orizontale pe fond roşu.
În zonele Cluj, Munţii Apuseni până la Năsăud se găseşte catrinţa „cu trup vânăt“, care se ornamentează cu alesături pe fondul roşu de la poale, fond care cuprinde cu timpul aproape trei sferturi din catrinţa.
În Maramureş se poartă catrinţa cu dungi late (circa 5-6 cm) de culoare roşie, portocaliu, mov, pe fond negru.
Costumele din zona de vest au o formă specifică (Oaş, Sălaj, Bihor, Arad) prezentând numai catrinţa din faţă, care se ţese din pânză, cu alesături în motive late. Catrinţa din spate lipseşte, locul ei fiind luat de poalele cămăşii care cu timpul s-au transformat în fustă. Această fustă este şi ea ornamentată prin alesături în război pe pânză albă.
Pe lângă cămaşa lungă bărbătească, care cuprinde aria zonelor de sud a Transilvaniei (Sibiu, Făgăraş, Târnave) costumul bărbătesc prezintă cămaşa scurtă care se poartă cu „gaci“ în zona de vest şi nord a Transilvaniei (Oaş, Sălaj, Bihor, Maramureş).