Camasa femeiasca din Munţii Apuseni

Cămaşa femeiască din Munţii Apuseni

        Portul românesc din Munţii Apuseni păstrea­ză unitatea portului din întreaga ţară. Piese cum ar fi, cămaşa, poalele, zadiile, năframa purtată pe cap, constituie costumul femeiesc din Munţii Apuseni. Caracteristic acestui cos­tum este „ciupagul“ mare, aspectuos, lucrat în motive geometrice, sub guler.
        În general, cămaşa se croieşte ca şi celelalte ii. Cămaşa lungă, bătrânească, porneşte încre­ţită de sus de la gât, prelungindu-se în foi largi până la gleznele picioarelor. Caracteristic aces­teia este tăierea gurii în spate, lucru bine gândit de ţărancă, care din grija de a nu strica as­pectul regulat al ciupagului, a mutat gura că­măşii în spate.
        La mâneci, jos, se termină cu fodori largi, care cuprind aproape 1/3 din lungimea mânecii. Motivul ornamental este motivul geometric pe „ciupag“, şi motivul geometric îmbinat cu ele­mente florale (jos la mâneci şi peste cot).
        „Ciupagul” se plasează direct sub gulerul cămăşii, în faţă, şi se coase în motive geome­trice, uneori acesta având lăţimea de peste 10-15 cm. Ciupagul este motivul principal al cămăşii. El se lucrează pe muchiile creţului, fiecare muchie constituind un fir de pânză.
        Punctul ce se foloseşte este punctul „urzit pe fir”. Mânecile se ornamentează cu câte un şir orizontal peste cot, lat de circa 2-4 cm.
        Din creţul gulerului până în motivul „peste cot“ porneşte un singur rând vertical, consti­tuit dintr-o cheiţă cu acul, în culoarea orna­mentelor iei, care se opreşte în şirul de peste cot.
        Fodorii se fixează cu ajutorul unui creţ, pe care de asemenea, se lucrează câte un „ciupag“ mic (1-2 cm), numit „brăţară”.
        La mânecă, jos, cămaşa se ornamentează cu alt şir de motive geometrice de lăţimea celor de peste cot, care se lucrează în zizgaguri, „gu­riţa păpuşii”, tighele, cruciuliţe, cusătură, „ur­zită pe fir“.
        Cromatica cămăşii este monocromă. Roşul aprins (de obicei pentru tinere) este îmbinat uneori cu galben şi negru (pentru bătrâne).
        De la brâu în jos, se poartă zadiile ţesute în scoarţă pe fond vânăt, încrustate cu vărgi în motive geometrice cu culori de roşu, verde, alb, albastru.
        Mai nou, culoarea vânătă a zadiilor este în­locuită cu roşu, zadiile fiind lucrate pe fond roşu şi încrustate cu aceleaşi dungi orizontale.
        Peste zadii se poartă brâul nu prea lat, colo­rat policrom.
       Iarna, femeile îmbracă pieptarele înfundate sau deschise în faţă, cu broderii bogate în mo­tive florale, lucrate în roşu, verde, galben şi presărate cu fluturi cojocăreşti (fluturi gal­beni sau albi cu adâncituri pe ei) şi decoltate larg spre a se vedea ciupagul de pe piept.