EXCLUSIV / Gica Hagi isi aminteste cu nostalgie de palmele primite la Sportul. “Regele” ii canta de pe masa “Nasului”

In 1983, tanarul Gica Hagi devenea jucatorul Sportului Studentesc, dupa ce cu doar un an inainte debutase in Divizia A, in tricoul echipei fanion a orasului sau natal, Farul Constanta. La Bucuresti, cel ce avea sa fie supranumit peste un deceniu “Regele” a gasit o gasca entuziasta de studenti, care nu se lasau intimidati de blazonul pompos al granzilor din capitala.

Venirea la Sportul Studentesc este reperat de Hagi ca momentul in care a facut pasul cu adevarat catre seniorat. Intr-un mediu destins si lipsit de presiunea obiectivului, cel care avea sa devina eroul echipei nationale a descoperit ca pe iarba din Regie se putea transa soarta campionatului.

“Stiam ca in acea vara semnasem pentru trei echipe si am avut norocul sa ajungem la Sportul, pentru ca am fost un grup si o echipa care juca fotbal foarte frumos, fara presiune. Probabil stie mai bine de ce am ajuns la Sportul, si nu la Steaua sau Craiova. M-a dorit foarte mult a tinut foarte mult la mine domnul presedinte, a fost tot timpul langa mine, m-a crescut, alaturi de antrenori, nea Nelu Voica, primul cu care am vorbit si dupa aceea titanii echipei: presedintele Mircea Sandu, Gino, Paul Cazan, portarul Speriatu.

Era o echipa studenteasaca cu baieti destepti, care stiau sa joace, dar sa si petreaca. Eram un grup unit, stateam la studentesc si, in afara de fotbal, mai aveam si alte placeri. Mergeam si la scoala, ne mai si distram. Erau acolo baieti care stiau sa traiasca, dar foarte buni fotbalisti, puteam sa batem intotdeauna pe oricine.

In primul an i-am batut pe Steaua si a iesit Dinamo campioana, apoi am batut Dinamo si a iesit Steaua campioana. Dar in campionat mai pierdeam si cu Scornicesti acasa, probabil din naivitatea noastra si mai putina concentrare. Dar a fost o echipa care m-a crescut asa cum trebuie. In primul an am marcat doar doua goluri, dar am dat multe pase de gol.

Randamentul era bun, dar nu foarte bun la cat se vorbise de mine in acel moment. Eram si la echipa nationala. Probabil in spate, oamenii au avut grija de mine, si antrenorii echipei nationale si ai Sportului comunicau i aveau grija de mine sa joc, lucru mai rar in momentul de fata. De asta am zis mereu ca au avut grija de mine altii. Am jucat meci de meci, chiar daca vreodata prestatia mea nu ma recomanda ca titular, dar jucam tot timpul si in al doilea si al treilea an am iesit golgheter si cel mai bun jucator al Romaniei. Un tanar de 18-19 ani are nevoie de continuatate pentru a i se da curaj”, a povestit Gica Hagi, in exclusivitate pentru Sport Total FM, in emisiunea “Studio X”, realizata de Marius Mitran.

De la “biban”, la baban

Un pusti de 18 ani la sosirea in Bucuresti, Gica Hagi, mezinul lotului Sportul era tratat in consecinta si nu o data a incasat lovituri de la veteranii echipei in teren, la masa si chiar la petreceri.

“Nu va spun cate mi-am luat de la Brini (Ion Munteanu, n.r.), ca el facea invaluiri si eu nu-i dadeam pase. Eram egoist in acea vreme. Nu mai eu stiu cate mi-am luat in teren, noroc ca il potoleau astia mai batrani in vestiar.

De la Marcel Coras, in Olanda, am luat si una, dar nu la meci, la masa. Eu m-am suparat foarte tare pentru ca nu avea dreptate. Stiti cum e la echipa. La noi se mai petrecea dupa meci, iar eu eram mai mic si trebuia sa stau drepti. Asta e, ti le furi si inveti. Dupa aia a fost prietenul meu totdeauna, dar cand esti mic iti mai iei una dupa ceafa Au sarit insa ceilalti si m-au aparat.

Pe mine ma luau cei mari la petreceri. Ma urcau pe masa sa cant «nasul» Mircea Sandu si Gino. Daca nu ascultam, mai luam cate una”, a dezvaluit capitanul “Generatiei de Aur”.

Primavara din Regie

Azi conducatorul prolificei academii de fotbal care ii poarta numele, Gica Hagi isi aminteste cu mare satisfactie de zilele pe care le-a petrecut in sanul “gastii teribile”, in zilele cand meciurile de pe stadionul campusului studentesc al Politehnicii erau doar alte distractii de grup, iar cantonamentele erau adevarate sarbatori.

“Imi placea foarte mult cand plecam in pregatiri, nu mai vorbesc de cantonamente, ca stateam la studentesc, eram in anturajul studentimii, totul era frumos. Mai ajungeam din cand in cand si le facultate, mai dadeam o restanta.

Eram imbracati frumos. Sportul avea un echipament Puma, ni-l aducea o domana din Germania.

Dar cel mai mult si mai mult mie imi placea cand mergeam in Italia. Era tot o petrecere pe drum, cu autocarele pline cu de toate. Numai domnul presedinte stie cat am stat odata in vama, cand am plecat sa vorbim cu vamesii si ne-am intors dupa 5 ore.

Sportul era o echipa cu jucatori foarte inteligenti. Dovada ca multi dintre ei au ajuns in posturi foarte bune. Aurica Munteanu a facut bani multi. Gino se descurca foarte bine. Paulica a fost peste tot. Nasul de unde i se spunea Nasul la Sportul, acum a ajuns Nas peste tot in fotbal. Toata lumea a facut ceva. Un grup cu antrenori si baieti destepti, iar eu zic ca in fotbal ai nevoie si de acest lucru”, isi aminteste decarul nedetronat al echipei nationale.
Un nou capitol, Steaua

Dupa trei ani si jumatate feerici la Sportul Studentesc, Gica Hagi a simtit chemarea unei cariere fuliminante. Dar pentru a ajunge la “marele de aur”, a trebuit sa treaca peste un moment incarcat de suspans, in biroul lui Nicu Ceausescu, cel care i-a deschis in cele din urma calea spre primul mare trofeu al carierei: Supercupa Europei, castigata cu Steaua.

“Mi-era teama sa nu vada ca am tupeu. Dar eram convins 100% ca trebuie sa ajung acolo si sa plec, pentru ca erau trei ani si jumatate, iar un jucator mare, eu fiind deja golgheter, devii mai mare cand ai o echipa in spatele tau care castiga trofee si iti creeaza o cariera frumoasa. De aia Steaua era o provocare mare pentru mine si aveam nevoie de o echipa ca Steaua sau Dinamo, ca si Dinamo era campioana, dar si Dinamo, nu stiu de ce, au venit intotdeauna ultimii.

Pentru ca eu nu eram in angajat la Steaua. Stateam la 303, in F, acolo in camine si din acest motiv nici nu ma angajasem la Steaua. In ultimul an si jumatate, la Steaua, m-am mutat intr-o garsoniera si apoi m-am mutat intr-un apartament cu Laca. Trebuia sa stam la rand dupa baietii mai mari ca sa primim un loc mai bun”, a mai povestit Gica Hagi.

sursa foto: ziare.com