Sandra Raluca Izbasa, portret in sepia

 

     "Cînd am intrat în sală erau multe fete. Se dădeau peste cap. Sau cel puÅ£in aÅŸa înÅ£elegeam eu atunci pentru că nu cunoÅŸteam elementele. O doamnă profesoară a venit să mă verifice ÅŸi mi-a spus că o să devin o gimnastă înaltă ÅŸi slabă. Mi-a plăcut mult, era o joacă. Totul era foarte frumos. Åži, spre bucuria mamei, eram departe de pietre ÅŸi nu mai veneam tot timpul cu coatele ÅŸi genunchii loviÅ£i".

     AÅŸa a început povestea de succes a Sandrei IzbaÅŸa, acum 18 ani. Dintr-o fetiţă blondă ÅŸi plăpîndă a devenit aproape o femeie, care încă se mai joacă în sala de gimnastică. Numai că acum ÅŸtie ce face. Au trecut prea multe zile ca să fie numărate departe de părinÅ£i, dar ÅŸi zile în care Sandra a fost cea mai bună din lume, din Europa ÅŸi în care o bucată de aur i-a atîrnat la gît. A început cînd abia avea patru ani. După zece ani petrecuÅ£i pe bîrnă, paralele, sol ÅŸi la masa de la sărituri, a dat ÅŸi primul interviu.

     "A fost dezastruos. Aveam foarte mari emoÅ£ii. Cei de la Antena de la Deva mi l-au luat", spune acum Sandra. Era un copil care îÅŸi rupea palmele în sală, dar care colecÅ£iona abÅ£ibilduri. Doi ani mai tîrziu debuta cu aur la o competiÅ£ie de seniori. Aur la sol. Un aparat ce încă o iubeÅŸte la fel de mult, chiar dacă ritmul s-a schimbat într-unul de tango. Aurul de la Clermont-Ferrand, dar ÅŸi perla de pînă acum, medalia de aur de la Olimpiadă. MulÅ£i au crezut atunci că gimnastica ÅŸi Sandra IzbaÅŸa nu vor mai avea în comun decît trecutul.

     A venit ÅŸi necazul, ruperea tendonului ahilian. Iar după accidentare, ce i-ar mai fi putut oferi gimnastica Sandrei? A suferit mult la recuperare. S-a făcut brunetă în acel timp, ea spune că doar din curiozitatea de a vedea cum îi stă, dar s-a convins repede că blondul o prinde cel mai bine. "Blondul, cu tot ce implică el, deÅŸi cred că mi-ar stă bine ÅŸi roÅŸcată", explică Sandra. Merge o dată la 4-5 luni la coafor, cel mai mult se aranjează acasă. A învăţat încă de mică să se machieze pentru că antrenoarele i-au spus că trebuie să fie o artistă pe patru aparate. 

     Cît îi ia Sandrei să definitiveze look-ul de concurs? "O oră!". Atît i-a luat ÅŸi înaintea fiecărei finale de la CE 2011 de la Berlin din luna aprilie, de unde s-a întors cu două medalii de aur, la sol ÅŸi la sărituri. A trecut din nou printr-un moment greu la începutul anului, cu o accidentare care i-a luat din încredere. TotuÅŸi, a devenit din nou campionă europeană la sărituri la Bruxelles.

     E o gimnastă care nu are superstiÅ£ii, pentru că "aÅŸ fi îmbătrînit la fiecare concurs dacă aveam superstiÅ£ii". Pentru ea, portretul perfect al unei gimnaste trebuie să conÅ£ină următoarele trăsături: "Să aibă eleganţă, să fie armonioasă, să fie expresivă, să gîndească. Să fie slabă, dar bine conturată, cu fibră ÅŸi tonus". Åži Sandra face totul pentru a ajunge la perfecÅ£iune. A mai slăbit cîteva kilograme, însă spune că nu are un regim ÅŸi că poate să mănînce orice. "Mă simt mai bine acum, m-am echilibrat".

     - E Sandra IzbaÅŸa o gimnastă de pus în ramă?

Rîde ÅŸtrengăreÅŸte.

     - Las la aprecierea altora. Am ÅŸi eu anumite defecte. Cine mă vrea ÅŸi mă place să mă pună în ramă, cine nu să mă dea jos din ea.

 

 

     - Munte sau mare?

     - Mare, dar ÅŸi munte. Sînt undeva la 70-30 în materie de procente.

     - Ce calităţi admiri la alÅ£i oameni?

     - Să nu vorbească mult ÅŸi prost, să fie echilibraÅ£i.

     - Dacă ai fi izolată pe o insulă, ce obiect de lux ai lua cu tine?

     - Un telefon, ca să pot să comunic.

     - EÅŸti dependentă de cumpărături?

     - Am fost, dar am depăşit acest moment. Am primit cîteva sfaturi bune. Trebuie să fiu mai chibzuită, ce rost avea să dau atîtÅ£ia bani pe niÅŸte haine pe care le purtam o dată sau de două ori?

 

 

     Sandra IzbaÅŸa este una dintre figurile de vîrf ale sportului românesc din ultimii ani. A dat sute de interviuri după fiecare succes al său ÅŸi nu au fost puÅ£ine, 15 medalii europene, 3 mondiale ÅŸi 2 olimpice. Dar nici unul dintre ele nu a fost compus din întrebările altor campioni. Iată ce curiozităţi au alÅ£i campioni în ceea ce o priveÅŸte pe Sandra IzbaÅŸa.

 

     Alina Dumitru, judoka: Ce vrei să faci după ce renunÅ£i la gimnastică?

     Grea întrebare. Nu m-am hotărît. Cel mai bine o să ÅŸtiu la anul. Acum mă gîndesc doar la gimnastică.

     Flavius Koczi, gimnast​: Te gîndeÅŸti la Rio 2016?

     Am vorbit cu el ÅŸi chiar am glumit pe acestă temă. Nu cred că aÅŸ putea să ajung. Oricum mă gîndeam că ÅŸi la două Olimpiade e imposibil.

     Elisabeta Lipă, canotoare: De cîte ori vrei să urci pe podium la Jocurile Olimpice de la Londra?

     Să zicem, aÅŸa, minimum o dată. Dar ÅŸi la individual, ÅŸi cu echipa.

     Mihai Covaliu, sabrer: Unde vrei să-Å£i petreci vacanÅ£a de după Londra?

     Într-o zonă caldă, cum ar fi Republica Dominicană, Dubai sau în Caraibe. Va fi cadoul meu pentru mine după o viaţă în gimnastică.

     DragoÅŸ Stoenescu, poloist: Unde te-ai simÅ£it mai bine, la Deva sau la Izvorani?

     La Izvorani, ca ÅŸi condiÅ£ii, spitale, drumuri, aeroport. Adică le avem pe toate aproape. În sală e la fel, dar la Izvorani e mai bine.

     Simona Amânar, gimnastă: Cît de greu Å£i-a fost după accidentarea din 2009 ÅŸi dacă ai crezut că o să mai ajungi din nou la performanţă în acele momente?

     Mi-a fost foarte greu. Îmi pierdusem orice speranţă. Credeam că n-o să mai ajung niciodată la ce am fost, dar în iunie 2010 domnul Belu ÅŸi doamna Bitang mi-au dat multă încredere. Åži în ciuda a ce am crezut eu sau alÅ£ii, am reuÅŸit să fac din nou performanţă. Perioada de recuperare a fost una foarte dificilă. Dacă ar fi fost doar tendonul, poate ar fi fost altfel, dar am avut ÅŸi mîna ÅŸi nu puteam să apuc nimic.

     Gabriela Szabo, atletă: Dacă ar fi să o iei de la capăt tot gimnastică ai alege?

     Mă gîndeam chiar zilele trecute la acest lucru. Probabil am fost făcută pentru gimanastică. Dar dacă aÅŸ începe din nou, probabil aÅŸ face altceva.

     LuminiÅ£a HuÅ£upan-Dinu, handbalistă: Am auzit că ai făcut handbal cînd erai mică, ce Å£i se pare mai greu handbalul sau gimnastica?

     Ambele sînt foarte grele. Gimnastica e un sport de forţă, energie. Mă uit la handbal ÅŸi acum cu plăcere pentru că mă relaxează. Eu am jucat pe postul de pivot, după ce am fost ÅŸi extremă, chiar ÅŸi portar. Doi ani am practicat după care am plecat la lot, la gimnastică.

     Nicoleta Grasu, atletă: La aproape 22 de ani, te consideri adolescentă sau femeie?

     O adolescentă mai matură decît la 18 ani. Femeie nu, eu sînt adolescentă, deÅŸi uneori eu mă numesc copil.

     Adina MeiroÅŸu-Fiera, handbalistă: După ce termini cu gimnastica îÅ£i doreÅŸti copii?

     Imediat după ce mă las, nu. La 27-28 de ani o să mă gîndesc ÅŸi la acest lucru. Mi-aÅŸ dori un băiat care să facă sport. De ce nu ÅŸi gimnastică?! Dacă alege acest sport nu-i pot spune nu.

     Marius Novanc, handbalist: Dacă ai fi invizibilă, unde ai merge ÅŸi ce ai face?

     Bună întrebare. Dacă aÅŸ fi invizibilă aÅŸ merge unde mă arde curiozitatea. AÅŸ vrea să văd ce se vorbeÅŸte în absenÅ£a mea, aÅŸ merge într-un loc unde să pot spiona cît mai bine.

 

     Mariana Bitang: AÅŸ vrea să o întreb pe domniÅŸoara IzbaÅŸa dacă ar fi să devină antrenoare ÅŸi-ar dori să aibă o sportivă ca Sandra IzbaÅŸa?

     - La fel de bună sau de nebună?!

     - (rîde) DorinÅ£a mea pentru Sandra IzbaÅŸa este ca atunci cînd devine antrenoare să aibă o sportivă ca ea!

 

Sursa Foto : http://www9.gsp.ro//usr/thumbs/thumb_513_x_405/2012/05/14/484479-rk-3.jpg