George Ştephănecu compozitor

George ŞTEPHĂNESCU

            13 decembrie 1843 – S-a născut la Bucureşti George ŞTEPHĂNESCU, compozitor, dirijor şi pedagog român.

            După ce a fost elevul lui E.Wachmann la Conservatorul din Bucureşti, studiază la Paris cu A.Thomas şi Fr. Auber. Reîntors în ţară, devine un mare animator al vieţii muzicale româneşti pentru al cărei progres a luptat cu o energie neobosită, neprecupeţind nici un sacrificiu. Aprig susţinător al ideii întemeierii Operei Române şi al promovării elementelor talentate din rândurile cântăreţilor români, împotriva preferinţelor cercurilor conducătoare pentru opera italiană şi artiştii străini, el înjghebat, de cele mai multe ori cu mijloace proprii, diferite formaţii de operă, cu care a dat spectacole la Bucureşti. Acţiunea sa nu a dus însă la rezultate durabile, deoarece nu s-a bucurat de sprijinul oficialităţii. A compus muzică simfonică (este autorul unei simfonii prima lucrare dacest gen în literatura muzicală românescă), vocal simfonică, muzică de cameră, romanţe, marşuri şi dansuri instrumentale, coruri bisericeşti şi laice, opere (Constantin Brâncoveanu şi Petra), feeria Sânziana şi Pepelea,operete şi muzică de scenă. Pedagog remarcabil, a format multe generaţii de cântăreţi. A scris un tratat intitulat Mecanismul vocal, stil şi compoziţiei. A fost profesor de canto la Conservatorul din Bucureşti şi dirijor al Orchestrei Teatrului Naţional.

            A murit la Bucureşti, la 24 aprilie 1925.