Voievodul Dragos Voda

DRAGOŞ VODĂ (sec. XIII - 1353)

            În anul 1241, teritoriile româneşti au trecut prin urgia celei dintai mari nă­văliri tătare. De atunci, numeroase expediţii ale Hoardei de Aur (stat feu­dal tătăresc constituit în Europa răsăriteană şi în Asia centrală, avand ca­pitala la Sarai Batu, în apropierea As­trahanului de azi) au pustiit ţinuturile dintr-o parte şi alta a munţilor Carpaţi. Pentru a împiedica prădăciunile tăta­rilor, regele maghiar Ludovic cel Mare a organizat, nu mult după înscăunarea sa, o victorioasă campanie militară, care a avut ca rezultat retragerea aces­tora în şesurile din nordul Mării Negre.       
La expediţie au participat, se pare, şi românii din Maramureş, conduşi de unul din vitejii (cnezii) lor, pe nume Dragoş. Alungaţi, dar nu aduşi la ne­putinţă, tătarii au continuat atacurile şi în anii următori. Primind sarcina apă­rării teritoriilor de la răsărit de Carpăţi, Dragoş a trecut munţii şi s-a sta­bilit cu ai săi pe un plai între Bistriţa şi Tazlău care, veacuri întregi, s-a numit Campul lui Dragoş. Prin izbanzi obţinute asupra tătarilor, voievodul şi-a consolidat şi întins treptat stăpanirea în zona cuprinsă între Carpaţi şi Şiret. Căpeteniile locale au acceptat şi ele unirea cu formaţiunea politică ce se crease pe apa Moldovei.

            Noul stat, al cărui centru era la Baia, capitalis Terrae Moldaviensis, se afla însă în stare de dependenţă faţă de Ungaria. În calitate de vasal al regelui maghiar, Dragoş a participat cu oştile moldovene la expediţiile acestuia, aşa cum a fost aceea purtată împotriva cetăţii galiţiene Belz. Bătran, trecut de 70 de ani, Dra­goş a murit în 1453. A fost îngropat,se crede, în biserica de lemn pe care o ridicase pe domeniul său, în satul Volovăţ (judeţul Suceava) şi care a fost apoi strămutată, din porunca lui Ştefan cel Mare, la Putna.

            Venirea lui Dragoş în Moldova este evocată în legende şi în cunoscuta ba­ladă, în care eroul este înfăţişat, în formă alegorică, asemenea unui Făt- Frumos: «Dragoş mandru ca un soare  a plecat la vanătoare...».

            Capul bourului din legendă avea să fie reprezentat ca principal element heral­dic în stema Moldovei.

Sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7b/DragosIofMoldavia.jpg/200px-DragosIofMoldavia.jpg